Ganduri albe

Wednesday, October 22, 2008

UPDATE: Se vede pe fata mea ca-mi place!



















Pe drumul de intoarcere de la munte am facut poza asta.















Am gasit-o acum si imi dau seama cat de dor mi-e de iarna. De peisajul asta:


















In oras mi-e dor doar de parcul de langa bloc pe care-l vad pe geam.
Dor tare imi e de drumul pana la munte, de tropaiala de clapari pe ciment, de golurile din stomac de a stalpii telecabinei, de linistea de sus, de scartaitul zapezii, de pregatirea de coborare, de vantul din urechi in timp ce cobor, de brazii printre care trec, de gerul care musca din pometi, de muschii care-mi ard pe portiunile abrupte, de norul de zapada de la oprire si de senzatia de invingator de dupa asezarea lui.

Mi-e dor si de foamea de la pranz - pauza de un vin fiert si un sanvis. Mi-e dor si de sfarseala de la sfarsitul zilei cand esti anesteziat. Nu mai e frig, hainele nu mai sunt ude, nici foame parca nu-ti mai e. Dusul fierbinte si lenjeriile uscate si calde. Tresaririle din atipire cand faci cristiane.

Si inc-o zi.

.

5 comments:

DECU-JEREP said...

He, he, he... Nu te stiam asa poet, mai Simioane. Mai ca mi-ai stors o lacrima.

robin simion said...

am si eu momentele mele intime. cu voi toti. ;)

Maria Coman said...

ce de melancolie

Rita said...

Nu. Nu-ti place deloc la munte. E clar. :P

robin simion said...

maria - am zis, doar, ca am si eu momentele mele.

si, rita, deloc. urasc muntele cu zapezile si partiile lui.

Blog Widget by LinkWithin
toateBlogurile.ro