Va declar Chuck si Larry

Monday, September 3, 2007



















Am facut si greseala asta. Nu ma mai invat minte. O sa ma gandesc de doua ori inainte sa mai merg la filme cu Adam Sandler. Care mi se parea simpatic.

Am vazut trailerul si mi-am zis: "Trebuie ca e bun.".

In afara unor faze bune... am ramas masca. Eu, gasca de oameni cu care eram si restul salii. Propaganda homosexuala 100%. NU am nimic cu persoanele gay. Chiar stiu cateva.

Dar puteau sa faca un seminar, o conferinta, un PR, ceva. S-au gandit ca e mai bine sa faca un film cu oameni simpatici la care lumea va merge, obisnuita cu filmele lor bune.

Ei bine, in chestia asta filmata pe multi bani, lucrurile sunt cam asa: Ei doi, straight, pompieri. Unul vaduv cu doi copii, celalat afemeiat. Se casatoresc pentru a putea beneficia de asigurari, pensii si alti bani. Ma asteptam in continuare sa fie niste patanii in efortul lor de a parea reali. M-am inselat: multi oameni gay cu problemele lor, straight guys care se converteau sau marturiseau ca sunt gay si ca "ce bine e sa nu mai traiesti in minciuna", actori gay(Richard Chamberlain), gesturi lascive, apropouri ce mergeau pana la deranjant. Totul pentru a construi FERICITA STARE DE GAY.

Nu aveam nevoie de un film ca sa stiu ca exista, sunt oameni si au sentimente. Stiu un lucru dupa film: cei care nu stiau/nu voiau/nu accceptau or sa fie SI MAI INRAITI acum.

Toata sala vorbea, chicotea, ofta, isi punea mana la ochi si se auzeau din toata sala: "de ce am venit", "banii mei", "maaama ce film", "iubita mea, pipaie-ma", samd.

La iesire era o liniste stranie, ne uitam unii la altii ca niste tampi fara sa avem reactie si tresaream cand ne atingea cineva pe scara aglomerata.

Damn!

Blog Widget by LinkWithin
toateBlogurile.ro