Doamna care da cu spatele

Locatie: Bucuresti, podul peste Dambovita de pe Mihai Bravu (spre Calea Vacaresti).

Vreme: insorita.

Personaje: eu, ea si multi alti extra in masinile lor.

Cadru: eu, in masina, pe pod, asteptand sa fac stanga spre Vitan-Barzesti. In fata mea este o alta masina. Si ea asteapta sa faca stanga. Deodata vad o lumina alba. Si ma emotionez. Nu, nu era un tunel luminos. Era lumina alba a lampii de marsarier. Ma gandesc ca poate se joaca la viteze. Ei bine nu! Treaba e serioasa si masina incepe sa dea cu spatele spre mine. Dau un claxon scurt. Nimic. Ma uit in oglinzi sa vad daca am unde sa ma duc. Masina in spatele meu. Masina tot dadea cu spatele spre mine. Ma proptesc cu mana in claxon si-njur. Eu care nu injur de obicei. M-am proptit degeaba in claxon, am si injurat degeaba, pentru ca s-a oprit cand s-a lovit de mine.

Ma gandeam ca e ca in filmele cu mafioti: ma blocheaza si ma felicita intracranian. Cu un glont. Sau cu un glont si cu prietenii lui. Dar nu. Se intoarce o... doamna. Pe la 30 de ani. Nedumerita. Cred ca nu stia de ce i s-a oprit masina din datul cu spatele. Da in sfarsit cu fata si am loc sa ma bag in stanga ei. Intre timp se putea face stanga. Ea imi face semn: SCUZE!

Imi zic WTF, (doamna) asta e nebuna? Ii fac sem sa lase scuzele si sa traga pe dreapta. M-am asigurat de asta stand oblic in fata ei. Nu ca ar fi avut cum sa fuga, dar asa imi place sa ma asigur ca nu urmeaza complicatii.

Ma dau jos si ma duc la bara - zgariata pe vreo 10 cm.

Ea (coborand diafana din masina): Te-am zgariat usor?

Eu (aproape sa explodez): Tu glumesti? Cum poti sa dai cu spatele fara sa ai habar de ceea ce faci? Te pricepi un pic la treaba asta cu sofatul?

Ea (incurcata): Pai... am dat cu spatele... m-am uitat dor in oglinda centrala... nu m-am uitat si in cele laterale.

Eu (sigur pe mine): Deci nu te pricepi la condus.

Ea (si mai incurcata): Pai...

Eu (curios): Dar de ce sa dai cu spatele in situatia asta?

Ea (crezandu-se salvata): Pai venea ambulanta din dreapta.

Eu (uimit): Ambulanta avea o gramada de loc sa treaca. Mai exact vreo doua benzi. De ce ai crede ca venea peste tine?

Ea (din nou incurcata): Pai...

Eu (hotarat): Ok. Hai sa mergem la politie. Ai timp de pierdut, nu?

Ea (timorata): La politie? De ce la politie?

Eu (si mai hotarat): Sa-ti dea amenda ca nu stii sa conduci.

Ea (si mai timorata): Pai...

Eu (zeflemitor): Stii ceva? Marele tau noroc este ca pentru bara mea din fata am deja actele sa o schimb. Si nu mai are sens sa mai pierd timpul. Dar tu, tu invata sa conduci ca e problema in felul asta. Si mersul cu spatele este la fel de important ca mersul cu fata. Uite dovada. Sper sa nu faci cine stie ce grozavii. Ia niste lectii.

Ea (rasufland usurata): Merci.

M-am urcat in masina si am plecat multumit ca nu am bagat masina in service si am hotarat sa stau pana se termina iarna. Ca cine stie ce se mai intampla. In decurs de vreo 10 zile a intrat un Pathfinder in mine, un pieton a trecut pe rosu si l-am lovit, si ieri s-a dat doamna de mai sus la mine. Cu spatele.

Sper ca s-a terminat sezonul de KA-BOOM, KA-POW, BOOM, BANG, POW samd.

Ma duc sa-mi schimb placutele. Sa fiu sigur ca franez bine.