Am lovit un om

Eram oprit la semafor pe banda 1. Alte masini pe benzile 2 si 3. Chiar in stanga mea o duba. Se pleaca la verde, plec si eu. Deodata masina din stanga mea franeaza brusc. Am franat si eu, exact cand pietonul care trecea pe rosu, in fuga, ajunsese in coltul masinii mele. L-am luat pe capota si l-am aruncat.

Am crezut ca nu este adevarat. E unul dintre lucrurile alea care crezi ca nu or sa ti se intample.

Am tras pe dreapta cu inima batand sa-mi explodeze chiar daca el se ridicase deja si era pe trotuar.

Cand m-am dat jos deja pleca incet. E un batran. Strig si il ajung din urma. El incepe sa-si ceara scuze, ca nu a fost atent, ca l-au furat gandurile. I-am spus sa lase scuzele si sa-mi spuna daca e bine, daca vrea sa-l duc la spital. Nu, ca nu are nevoie. Si-si tot cerea scuze in timp ce dadea sa plece. Nu mai ramasese nimeni dintre cei care au vazut. Cred ca e cam asa: cand soferul e de vina se aduna buluc de lume sa scuipe si cand e pietonul de vina pleaca toti.

L-am invitat in masina sa sun la politia rutiera - 0219544. A venit. Trebuia sa sun sa vad ce e de facut. De multe ori pietonii pleaca si cand ajung acasa ii invata cineva sa ceara bani. Sau poate chiar ii doare ceva.

Politistii m-au intrebat in prima faza daca e nevoie de ambulanta. Cand le-am povestit cum sta treaba mi-au spus sa merg la Udriste si sa dam declaratii amandoi. Omul tot striga ca nu are nimic sa-l auda si politistul din telefonul meu. Am plecat spre Udriste in timp ce omul isi cerea iar scuze si se intreba de ce nu este atent. Ii era frica sa nu-i dea amenda. L-am asigurat ca nu ii da (chiar daca ii dadea eram decis sa i-o platesc).Mi-a povestit ca e din Galati si ca are pe cineva la spital. Mie tot nu-mi venea sa cred ca am lovit pe cineva.

La Udriste am inceput sa completam. El pe o foaie alba si eu pe o declaratie tip. El a scris ca a trecut pe rosu, a fost lovit USOR de masina si ca nu are nevoie de ingirjiri medicale pentru ca nu a suferit traume fizice sau psihice. Am scris si eu ce s-a intamplat.

Intre timp a venit si politistul care urma sa se ocupe. M-a testat de alcool. Nu era, normal. "Proba 13 - 0,00 Mg/l alcool in aerul expirat."

Am terminat declaratia mea in care am scris inclusiv ca nu am pretentii pentru urma discreta de pe capota (ca si cum cazuse o castana, probabil de la cotul omului). Nu ma puteam gandi ca eu imi fac masina pe CASCO si ca ei se indreapta cu regres asupra unui batran din Galati. Semnez si ii dau pixul batranului. Cand sa semneze, politistul ii spune sa nu, ca poate mai are ceva de scris si il cheama in birou doar pe el, noi fiind pe un hol. In momentul ala am vazut la propriu cum nenea capata curaj si spune ca nu era chiar rosu, era verde si mai avea doi metri si s-a facut rosu, si "animalul asta a dat peste mine". Ma si vedeam mergand la fata locului sa caut camere de monitorizare a traficului sau camere supraveghere de la firme, banci, bancomate, in incercarea de a-mi dovedi nevinovatia in fata unui judecator.

Instantaneu mi se ascutise auzul. Nu mai auzeam ce se vorbea pe hol, nici zgomote, nici nimic. Izolasem doar ce se vorbea dincolo de usa cu toate ca prindeam doar franturi: "...deplasat cu conducatorul auto...", "semaforul era..." samd.

Batranul a iesit fara vreo schimbare in comportament sau mimica. Ma cheama pe mine politistul si-mi spune ca domnul a completat in declaratie ca si-a asumat toata vina, nu vrea la spital pentru ca nu are nimic si nu are alte pretentii. Batranul a fost om de onoare.

Politistul imi spune sa aduc masina in fata. A venit la ea, s-a uitat, s-a lamurit si ii spune batranului: "sa fiti mai atent, ati avut noroc ca domnul Simion a fost vigilent si a franat la timp."

Batranul dadea iar sa plece. I-am spus ca il duc eu inapoi spre P-ta Victoriei. Nu mai stia cum sa-mi multumeasca pentru ca-mi fac pomana asta cu el. Am oprit la intersectia Calea Dorobantilor cu Iancu de Hunedoara si, dupa ce mi-a urat sa ma ajute Dumenzeu si sa am o viata si o familie frumoasa, a disparut la fel de brusc cum aparuse in viata mea.

Am ramas cu o strangere de inima. M-am dus acasa si acolo am ramas, dimpreuna cu doua pahare de vin. Si acum il vad pe capota.