Vacanță - partea 1

Am plecat pe 20 septembrie de la București spre Timișoara.

Șapte ore mai târziu am poposit la Prică (mulțumim) unde am stat doar câteva ore. Asta pentru că la 5 dimineața am plecat către, să mă iertați, Pula.

O oră mai târziu ieșeam din țară pe la Cenad. Am luat vigneta de Ungaria și am mers către Makó, unde începe autostrada.
De aici a început condusul de rutină, nu aventură pură ca în țară. :)

Am făcut cam 4 ore până la granița cu Croația. La prima benzinărie ne-am interesat de monedă: este Kuna și  erau 7.3 pentru un euro. Litrul de motorină este 10.33-10.38 kuna. Deci ca la noi - 6.3 lei.

Nu ai taxă de drum decât la autostradă. Un sistem de cabine de taxare amplasate la intrări/ieșiri. Poți plăti cu monedă locală, cu euro (primești rest în kuna), sau cu card. La intrare pe autostradă îți iei singur tichet de la automat și plătești la ieșire sau la intersecții majore cu alte autostrăzi. Casierii sunt foarte prietenoși, vorbesc ceva engleză și unii chiar au ținut să menționeze că știu și câteva cuvinte în română - La Revedere!

Peste încă 4 ore am ajuns la Rijeka și urma să o luăm pe autostrada spre Pula. Ne-am gândit să o luăm pe drumul nașional care merge pe malul mării, să vedem mare, stațiuni și insule. Să intrăm în mood că până acum am mers pe continent.

Am făcut asta doar pentru vreo oră pentru că se mergea destul de greu. Drumurile printre orașele de coastă sunt destul de înguste și pline de serpentine. Toată Croația este un munte care se năpustește în Marea Adriatică.
Așa că am luat-o către mijlocul peninsulei Istria, pe unde merge autostrada spre sud.

În Pula aveam rezervare la Park Plaza Verudela. Un resort mare pe o peninsulă cu forme fluide, la ieșirea din oraș.

Aici am avut un studio la parterul unei vile cu un etaj. Bucătărie utilată, zonă de masă și zona de somn.

Pentru că eram la parter aveam și o terasă la nivelul ierbii, spre deosebire de balconul de la etajul 1 care era cam de 1 metru pătrat. Marea era 30 de metri mai la vale iar măslinii și rodiii plantați peste tot întregeau atmosfera mediteraneană.

Am făcut snorkeling în golful de lângă vilă. Apa era impecabilă, se adâncea brusc și te lăsa să vezi multe specii de pești, de la barbuni la zărgani. Mă apropiam la un metru de grupuri de 10-15 care mâncau te miri ce de pe căte o piatră. Nici nu mă băgau în seamă.

De multe ori, furat de peisaj, mă trezeam în mijlocul unui grup de pești bleu.

Fundul mării este foarte pietros. Ca să intri în apă ai nevoie de cipici. Ne-am luat de pe pietonal cu 2-3 euro.

Orașul Pula este mic, cochet și plin de vestigii romane. Poate pentru că a fost centrul administrativ al peninsulei pe vremea lor. Amfiteatrul de aici este cel mai bine păstrat dintre cele 200 rămase. Are întregi cele trei stiluri de arhitectură.

De mâncare găsești cam orice dar cu precădere feluri marine. Fructe de mare și pește. Proaspete și bine făcute.

Următorul episod - insula Brijuni. Fieful lui Tito, unde a făcut safari park și unde se găsesc vestigii romane și urme de dinozauri.

Cronică de vacanță

Am revenit.

După 10 zile, 4100 de km și 5 țări traversate.

După o vacanță care a devenit incertă în ultima noapte înainte de plecare, din cauza toxinfecției alimentare de partea feminină.

Ne-am urnit cu greu dar am ajuns peste tot unde trebuia să ajungem și ne-a plăcut la nebunie.

Am văzut multă mare cu apă cristalină, am văzut munți, am văzut rezervații naturale, insule, cetăți, castele romane, animale sălbatice, am mâncat bunătăți prospete din adâncurile mării, ne-am plimbat cu vaporul, am făcut snorkeling, plajă, am stat la piscină, am văzut orașe de sus sau din catacombele lor, am luat cina pe plajă, am pus palmele în urme de dinozauri, am stat și în resorturi dar și în vile pe malul mării, am râs mult, am privit mult, am făcut o mulțime de poze și am rămas cu frumoase amintiri.

De mâine o să descriu fiecare etapă a traseului, cu hartă, cu detalii, cu tips&tricks și cu multe poze.

Facebook report via Wolfram Alpha

Dacă vreți să vedeți cine intră să vă vadă pozele de pe facebook, puteți închide acum pagina pentru că nu despre asta vorbesc.

Dacă ați fi interesați de statistici legate de contul vostru de facebook, continuați.

Trebuie să faceți un cont free pe motorul de căutare inteligent Wolfram Alpha și să-l lăsați să își facă treaba.

Rezultatele sunt variate și complexe. De la ce postezi, când postezi, în ce zile, la ce ore.

La cele mai populare linkuri, analiza posturilor, lungimea lor, număr de like-uri, număr de comentarii, frecvența cuvintelor, top comentatori, top share-uitori, cate poze ai, care este cea mai plăcută, cea mai comentată șamd.

Mai puteți vedea rețeaua prietenilor proprii ilustrată grafic, cu cine aveți prieteni comuni și câți, nume comune, zile de naștere și de aici încolo descoperiți singuri. Sunt foarte multe statistici. Și dacă apăsați pe more, la fiecare categorie, aveți și mai multe.
Sper să nu vă distrag de la muncă. Spor!

Ochii mei minte nu are

Din categoria Ce mai poate face creierul nostru, astăzi - fețe de monștri.

Se numește efect de distorsionare a fețelor arătate rapid.  Mai exact se aliniază mai multe fețe la nivelul ochilor și sunt arătate în succesiune rapidă.

Cei ce au descoperit spun că atunci când faci asta este posibil să sesizezi diferențele și să le compari. Așa că dragul nostru creier le face grotești. Ochi bulbucați, maxilare de bucătar și sprâncene a la Cruella DeVil.

Tot ce trebuie să faceți este să vă uitați la crucea din mijloc și să vă țineți de scaun. O să vedeți niște grozăvii.

Alergarea în jurul cozii

Îmi propusesem ca săptămâna asta să alerg 10km în fiecare zi. Să văd ce se întâmplă.

Ce gândesc. Dacă ma doare pe undeva, dacă slăbesc sau dacă mă simt în vreun fel. 

Luni și marți am alergat câte 10 km.

Dar a venit miercuri când eram și obosit de nesomn, și obosit de alergări(probabil), nu eram hidratat cum trebuie, nici nu mâncasem nimic. Mai era si foarte cald la 9 dimineața. Am simțit că-mi dau duhul. După 7 km m-am oprit și am mai mers alert vreo 3 km, spre casă.

Azi, joi, am alergart 10 km. M-am simțit bine, fizic, dar nici nu am forțat. I-am făcut în 57:38. Mai bine decât marți dar mai încet decât luni.

Marea problemă a fost la nivel mental. M-am plictitsit de alergatul în fiecare zi. Simțeam că mă duc la serviciu. E același sentiment ca atunci când merg în vacanță la ski. După 4-5 zile iau una pauză și fac altceva.

Nu mai eram motivat, mă uitam destul de des la GPS să văd cât mai e până mai fac un km. Mă uitam lung să văd cât mai e până la următoarea curbă, până la pod, până la jumătatea turei de lac șamd.

Începeam, parcă, să-i înțeleg pe sportivii de la cluburi care o taie pe scurtaturi la diversele crosuri și maratoane la care am fost. Eram tentat să o iau pe scurtături dar îmi dădeam seama că tot 10 km pe GPS trebuie să fac.

Ca urmare am decis să revin la alergarea după cum mi-e cheful. Dacă vreau să alerg 2 zile la rând și după aia să stau 3-4, așa va fi.
Oricum plec la bălăceală și nu m-aș fi putut ține toată săptămâna.

Pe scurt, în astea 4 zile am alergat 37.13 km, in 3h:31m:42s, am ars 3292 de calorii, am avut un ritm mediu de 5m:42s pe km și o viteză medie de 10km/h.

Luni dimineață aveam 82 kg, pe burta goală. Azi am 80.8 kg, dar după ce am băut mult suc de portocale și am mâncat.

Concluzia: tot ce e impus devine obositor.

Strip running

Mai devreme alergam în parc. Păsărele ciripitoare, broaște țestoase bronzatoare, rațe înotătoare și alți câțiva oameni alergători.

La prima tură de lac m-am intersectat cu unul care era om normal. La a doua tura își dăduse tricoul jos. No problemo, și eu fac asta uneori. Ca dovadă că am apărut și la ziar în bustul gol .

La a treia tură de lac își dăduse și încălțările jos.

Aici mi s-a făcut frică să mai dau și a patra tură. Nu cred că eram pregătit pentru un nivel așa de ridicat de bălăngăneală.
Mă gîndesc că era afectat de euforia alergătorului (un aflux de endorfine eliberate în organism când alergi) și avea o părere din ce în ce mai bună despre el.

Restaurantul Soprano, o ofertă de nerefuzat

Știm cu toții siturile de discount de genul GroupOn, Zumzi, BestDealz. Uneori sunt lucruri interesante dar de cele mai multe ori sunt prostioare.
Am auzit de oameni care și-au facut dinții cu 200 de lei sau alte cazuri fericite.

Uneori, decizia unui manager de a face o ofertă este cea mai proastă pe care o poate lua.

I s-a întâmplat unei doamne din Marea Britanie care a făcut o ofertă la brioșe.

Le dădea cu 6.5 pounds în loc de 26 de pounds. În felul ăsta pierdea 2.5 pounds la fiecare cutie.
Așa s-a gândit ea să impulsioneze un pic creșterea afacerii.

Problema e că oferta a avut mare succes și a fost nevoită să o oprească la 8.500 de comenzi. Adică la 102.000 de brioșe.

A cheltuit 12.500 de pounds pe 25 de angajați temporar, pe lângă cei 8 pe care îi avea în mod normal, și pe distribuție.

A recunoscut că a greșit.

Azi am dat click, din greșeală, pe un banner din facebook. M-a dus în BestDealz unde am făcut un pic scroll. Mi-a sărit în ochi o ofertă.

Mai exact s-au plătit 1635 de vouchere până acum. Cu 12 mai mult decât în momentul în care am început să scriu. Nu cred că vor pierde foarte mulți bani pentru că e bagat cardul Maestro.

Să-i văd cum or să stea cu timpul când se vor prezenta cu voucherele câteva sute de clienți pe zi. Am un feeling că nu cred că vor angaja personal suplimentar pentru a-și onora comenzile.

S-au gândit ei: we'll make them an offer they can't refuse.
Corect!

Ghișeul.ro nu are toți biții acasă

În weekend am fost prin Clisura Dunării și până la Timișoara.

Pe drum am luat o amendă de circulație, prin munți, unde era limita de 60 km/h și eu aveam 89 km/h. Polițistul mi-s spus că este weekend și că o pot plăti la jumătate până marți.

Azi am văzut că o pot plăti și online prin ghișeul.ro. M-am înșelat.

Prima barieră a constat în datele de logare, pentru că nu aveam așa ceva. Nu scrie nicăieri lângă caseta de logare modalitatea de a le obține. Trebuie să sapi tu și să găsești pe la Întrebări frecvente că poți obține user și parolă doar de la Primărie.

A doua barieră a fost destinația fondurilor. Trebuie să alegi tu dintr-o listă.

S-ar potrivi primele două din drop-down-ul cu amenzi. Că este amendă dar este și din alte localități. Prima opțiune s-ar aplica la orice amendă pentru că este conform dispozițiilor legale.

A treia barieră este alegerea datei când ai primit amenda.

Am ales 21 aprilie. Doar că sistemul e bătut în cap. E prost, e varzao. Nu cunoaște că 21 a fost sâmbătă și că eu o pot plăti jumatate până marți.

Așa că se concentrează, în imensa lui înțelepciune, și-ți dă o alarmă.

Cum să-i spun eu că sunt în chiloți și că nu aș vrea să mă îmbrac și să mă duc prin trafic și să stau la cozi și să dau acolo de o tanti  probabil nepricepută și arogantă (ea ar fi vrut să fie coafeză, nu angajată la ghișeu)?

Cum să-i spun că suntem în mileniul 3[(III)(trei)] și că se numește bun-simț, și se mai numește simplă abilitate de programare să faci un sistem să înțeleagă 48 de ore în zile lucrătoare.

Aș vrea ca firma de doi lei care a făcut situl să scrie de 4 miliarde de ori pe tablă: if, else, then.

Aș vrea ca reprezentanții incompetenți ai statului, cei care au aprobat mizeria, să-și plătească aici chiar și taxa de trecere a Styx-ului. În felul ăsta ar fi blocați pe veci între lumea celor vii și lumea cealaltă (care o fi aia), și ar avea timp să reflecteze la un băiat în chiloți care nu a putut să-și plătească online amenda.

Mulțumesc statului român că-mi ia impozite!

Piedone se știe cu Iisus Cristos

Am ajuns la concluzia asta pentru că am primit o punguță de la o tanti care mi-a spus: de la domnu' Piedone.

În pungă erau așa:
- trei brățări cu 1000 de aparente icoane pe fiecare;
- două felicitări mototolite pe care scria cu greșeli ceva cu pătrunderea nașterii;
- o bandă cu 1000 de abțibilduri cu Iisus Cristos și ipotetica lui familie;
- un ceas de hârtie care nu merge bine, e mereu 12 fără 2 minute.
- o folie de plastic colorat cu personaje Disney (o fi plătit copyright?)
- un breloc cu un domn cu barbă și cu ceva galben în jurul capului.

Ai senzația că s-a dus la un magazin de kitsch-uri și a luat ce a mai găsit pe acolo. Speranța evidentă este că mai poate juca puternic pe cartea religiei, acum, în prag de Paști și, mai important, în prag de alegeri.

Mie mi se pare patetic. Măcar dacă dădea un set mai appealing:
- 20 de cruciulițe cu ventuză, de pus pe mijlocul parbrizului;
- Iisus Cristos pe cruce de înfipt în antenă;
- beculețe de poziție în formă de lumânari care pâlpâie;
- biblia în Braille;
- o sticluță de apă sfințită de niște băieți îmbrăcați în aur;
- o pâine uscată și sfințită de trecerea timpului.

Mă simt în cel mai prost spaghetti western în care joacă grasul care i-a dat numele primarului.

emag nu este ieftin deloc

Căutam să-mi iau un hard disk de 1TB întrucât mă lupt cu spațiul pe cel existent. Ca să-l iau mai ieftin am căutat pe net. Am intrat pe emag.ro, la categoria de resort.

Am văzut unul Seagate 1TB, 7200RPM, 64MB, SATA3, la 445 de lei. Deodată mi-a trecut prin cap să intru pe price.ro și să verific dacă este mai ieftin pe alte situri. Surpriză! Din cele câteva zeci de situri găsite doar câteva erau mai scumpe decât emag. Toate celelalte erau mai ieftine. Pe vreo șase situri prețul era sub 400 de lei, cel mai mic fiind 387 de lei.

După vreo jumătate de oră m-am gândit să mă uit și cât costă un calculator nou. Al meu are deja o vârstă. Am găsit pe emag un sistem Lenovo H420 cu procesor Intel Quad Core i5-2320 3.0GHz, 4GB RAM, HDD 1TB, placă video AMD Radeon HD6450 1GB. Prețul - 2.249 de lei, adică vreo 520 de euro. M-am gândit că, decât să dau 100 de eur pe un hard, mai bine dau 500 de eur și am un calculator nou-nouț, cu procesor de ultimă generație, cu configurație destul de bună și cu garanție.

Pe același price.ro am căutat și sistemul. Mi-a rezultat că îl pot lua de pe vexio.ro cu 2.065 de lei, adică vreo 470 de euro.

Am mai comparat și alte produse și la absolut toate mi s-a confirmat că emag e un magazin scump.

Am și sunat la ei să-i întreb niște detalii tehnice, de pildă dacă placa de bază suportă mai mult RAM, și nu au putut să-mi răspundă.

La fel cum nu au putut să-mi spună dacă sistemul arată ca în poză sau nu. Adică pot să mă trezesc că vine cu o carcasă verde fosforescent? Sau dacă îmi comand o cameră foto neagră, pot să primesc una roz. Perfect!

Cei de la vexio.ro s-au oferit să întrebe la producător și să îmi dea toate informațiile. Deci și mai ieftini, și mai săritori.

Nu mai bine iau de la ei?