N-am mai alergat

Doar m-am uitat. Nu am fost dispus sa alerg pe ploaie. Chiar nu.
Am lasat de la mine prima data cand am vazut ca sunt 6-7 grade in loc de 18 cate estimau ei acum doua luni cand m-am inscris. Am zis ca nu o sa mor. O sa ma usture in gat si trece.
Am lasat de la mine a doua oara cand am vazut ca picura. Mi-am zis ca e doar apa, H2O, si nu e asa de multa. Nu ma topeste.
Dar am ajuns acolo si ploua cu bulbuci.





















Atat! Am zis. Oamenii erau cu shube pe ei, cu pelerine de ploaie, cu umbrele, cu pungi. Ar fi trebuit sa fie ceva de placere nu o pedeapsa. N-am omorat pe nimeni sa alerg la 7 grade pe ploaie.
Am stat frumos acolo si am filmat startul. Primul pistol a fost in cursa persoanelor cu dizabilitati. Al doilea a fost la comun pentru maraton, semi-maraton, maraton stafeta si cursa de 4000 de m. Erau vreo 1000 de oameni. Foarte multi straini, foarte multi sportivi de performanta, oameni obisnuiti cu pelerine de ploaie si unii mai curajosi, doar in tricou.




Am ramas acolo pana au venit primii din cursa de 4000. Niste sportivi care alergau de parca erau in cursa de 100 de metri.

Ce-am mai vazut? Oameni necivilizati care intrau si traversau tot timpul traseul. Erau disperati politistii, jandarmii si organizatorii. Le spuneau sa nu mai intre ca incurca alergatorii de maraton care au de dat 4 ture. Se duceau mai incolo sa le spuna altora si astia sareau imediat in strada.

Am mai vazut si alergatori necivilizati. Inaintea ultimului colt al Casei Poporului isi aruncau toti pelerinele de ploaie date de organizatori. Probabil voiau sa dea bine la camere, sa nu para niste fraieri speriati de o ploaie.

Am plecat acasa unde e cald si nu ploua.
Poate la anul. Sau la multi ani.