Treizeci si doi

Dau un numar

I-l dau inapoi lui Vodafone. Numarul meu de 10 ani la care am tarife mai mari decat la cel de doi ani (pe care l-am preluat de la fosta firma) si nu am niciun minut inclus.

Asa ca am sunat si am comunicat ca renunt la el. S-au panicat toti, ca cum, ca de ce, ca eu notez dar o sa va sune cineva sa va faca o oferta. Sincer, nu cred ca au ce oferta sa-mi faca. Chiar daca-mi dau 2000 de minute, nu multumesc, nu am ce sa fac cu ele. Am deja 500. Si 50 nationale.

O privire scurta in facturile trecute mi-a aratat ca cel mai mult am vorbit 360 de minute in retea. Stiu, nu sunt mare fan al vorbitului la telefon. Ma plictisesc, imi transpira cotul pe interior, si urechea, mi se incalzeste urechea, ma doare mana, si inchid. Daca nu pot, nu pot.

Anunt pentru cei interesati: din 15 februarie nu o sa mai am numarul care incepe cu 0722 si o sa raman doar cu cel care incepe cu 0730 pe care il voi furniza cu placere doritorilor.

Sunati-ma! Sunt fierbinte.

Vineri - prost

Mi-a intrat un domn in fund. Vineri seara. Nu prea tare. Nu a putut sa mai opreasca atunci cand eu am oprit la trecerea de pietoni: "Sefuleeee, nu mi-a tinut, neam!" Si a repetat asta de vreo 3 ori. El fiind intr-un Nissan Pathfinder. Nu ca ar avea vreo importanta pe o straduta plina cu zapada si gheata.

Dupa faza cu "sefu'" a inceput sa-mi spuna ca lucreaza la Ministerul de Interne si ca trebuie sa faca o multime de rapoarte daca il pun sa mergem la asigurare. Nu m-a intimidat si, a doua zi, cand am vazut ca imi scartaie discret bara din spate, am mers la amiabila. Cine spune ca nu am avut patru ore de pierdut sambata dimineata? Ca am avut. 4 ore. PATRU ore! Imi venea sa le dau foc. Si din nou am dat peste specia jenant de figuranta numita Inspector de dauna. Nu inteleg de unde le-a rezultat lor ca pot fi figuranti. Ca oricine poate sa completeze niste hartii si sa faca niste poze. Chiar ORICINE.

Am fost inspirat ca nu mi-am facut bara acum vreo 2 luni cand am gasit-o frecata. Mi-am spus ca trebuie sa treaca iarna ca cine stie ce se poate intampla. Si se intampla. La drum!

Austria - final episode

Dupa prima zi de schi am avut parte de mult soare.

Insir cateva poze facute din gondole si de pe partii.

Spre alt varf de peste 3000 de m se urca direct peste ghetar.

Asta era varful de 3300.

Locul din care am facut poza de mai sus e asta:

Pasarela peste hau. Care mai si vibra cand batea viscolul mai tare. Cum e si normal, mi-am facut si eu poza. Se vede ce bucuros sunt ca am avut curaj sa merg pana la capatul ei.

De la restaurant aveam o panorama care-ti facea foame si mai tare.

Mai jos am dat de limba ghetarului. Nu se deplasa.

Si mai jos era o partie supranumita Autostrada. Si asta pentru ca in realitate mai era inca pe atat spre dreapta.

Intr-o zi am ajuns la Innsbruck. Fitze maxime peste tot.

In alta zi am fost la Aqua Dome. Nu am cuvinte. Genial!

In ziua plecarii am facut checkout foarte devreme si am plecat spre Munchen. Am stat jumatate de zi si am plecat spre Viena.

Am decis sa nu mai oprim si am dormit la un hotel pe autostrada langa Budapesta. Mai fusesem acolo de doua ori. Si de data asta a fost bine. Se cheama Gastland M0(em zero). Curat, calduros, spatios.

A doua zi am intrat in tara si am simtit asta din primii kilometri. Stiti si voi motivele: priviri neprietenoase, toalete murdare, claxoane, gropi samd.

It's good to be home!

Austria - episode two

Ne-am trezit si ne-am uitat pe geam. Se vede un munte cu varful inmuiat in soare.

Iesim. Masinile pornesc tusind la -17 grade. Ajungem la prima cabina de jos. Statiunea incepe sa se micsoreze sub noi. Deja incepe sa ne placa. Cu toate ca e o zi destul de intunecata.

La statia de mijloc suntem pe la 2600 m. Nu mai e padure. Doar zapada, gondole, teleschiuri, protecti de avalansa, restaurante si bezmeticii care populeaza totul.

Am continuat sa urcam si am ajuns la primul varf de peste 3000 m. Gaislachkogl - 3058.

In departare se vede o alta statiune. Oriunde te uiti e o alta statiune. Ca la noi. :))

Am facut niste coborari. Cea mai lunga partie era din varf pana la statia de jos si avea 10 km.

La 1 am mancat acolo sus, la 3000 si am mai facut alte coborari. Mult frumos. Partiile foarte bine semnalizate, instalatii multe si perfect functionale, zapada destula si organizare aproape perfecta.

Inapoi la hotel am coborat in Oaza, la subsol. Unde sunt 3 tipuri de sauna.

Si o zona de relaxare post-sauna. Unde stateai intins, in semiintuneric, cu muzica in surdina si cu un flux de aer racoros care iesea din fantele de deasupra fiecarui sezlong. Normal ca au iesit discutii din cauza hainelor. Adica nu ai voie sa intri imbracat acolo. Unii din gasca noastra intrau cu costume de baie si au fost reclamati de niste austrieci.

Partea rea e ca ne-am cam obisnuit cu sistemul asta: schi, sauna, somn, mancare, hahaiala, somn. Maine e o alta zi. Mergem pe celelate varfuri de 3300.

Austria - episode one

Pe 30 decembrie la 7 dimineata eram toti trei in masina cu bagajele aranjate. Destul de incapatoare daca ma gandesc ca a gazduit 3 perechi de schiuri, 3 perechi de bete, 2 de clapari, o geanta enorma, doua genti mari, 3 rucsacuri, vreo 5 pungi, si toate in interior: portbagaj, mijlocul banchetei rabatat pentru schiuri si locul din dreapta spate pana la tavan. Geanta mea cu clapari ar fi fost cuiul lui Pepelea - nu mai incapea. Noroc de masina lui Raul ca i-a primit.

Vremea a fost buna pana ce-am trecut de munti. Si a inceput ploaia in tot Ardealul. In Ungaria, odata cu noaptea s-a lasat si ceata. Dar ceata! Si-asa am mers pana la Viena. In fata hotelului erau doua masini cu numere de Romania. Am zis ca nu e chiar rau. Noroc cu marele autocar care a venit si a parcat. Ati ghicit: tot numere de Romania si era plin de romani. Dar nu din cauza asta o sa va dau sfatul urmator: daca auziti de hotelul Hohnecker de la periferia Vienei, fugiti cat va tin picioarele si tipati. E tinut de niste arabi in stransa colaborare cu niste romani. Credeti-ma, NU! Dar noi am decis pe loc sa nu ne afecteze asta. Avem de stat pana pe 2 dimineata aici si asta este. O sa ajungem doar cand vrem sa dormim.

Pe 31 am prins magazinele deschise pana la orele 13. Era o frenezie in care se auzea foarte mult romana, ca de obicei. Nu prea am gasit ce sa cumparam: ori s-a dat tot ce era frumos, ori producatorii s-au tampit dracului. Eu eram setat sa-mi iau multe tricouri dar am vazut numai bazaconii. Mi-am luat casca de schi, ochelari de schi si ochelari de soare pentru partie. La set promotional.

Dupa ce am batut Mariahilfer in sus si-n jos ne-am plimbat si pe pietonale. Am mancat la 1516 din nou. Si din nou a fost bine.

Se dansa vals pe strada si se bea sampanie.

Si se mancau porci de marzipan care fac sex in toate pozitiile.

La 11 noaptea am plecat de la hotel spre piata. Am stat pana pe la 2. Lume multa, veselie si vals la 12 noaptea. Am plecat pe pietonal sa gasim un bar/club/pub in care sa se intample ceva. NIMIC! Erau deschise doar cateva in care era o fasaiala de duminica dupa-amiaza.

La ora 3 eram la hotel si ne bagam in paturi. Pentru a doua zi am propus sa mergem la Baden, la bai termale si toata lumea a fost de acord. La 26 de km de Viena am gasit Romertherme. O hardughie de sticla cu doua piscine in interior si doua in exterior. Cu toate saunele si masajele cu apa posibile, restaurante si magazine. Am stat toata ziua, pana in noapte.

Interior.

Exterior.

Later edit.

La intoarcerea din Baden am oprit la un restaurant, imediat dupa ce am iesit de pe autostrada, in Viena. Se cheama Due Fratelli. Am mancat o supa de fructe de mare delicioasa si bogata. Dupa care desertul a fost sublim: un platou cu profiterol, tiramisu, toscanella si inghetata. Socul maxim a venit de la chelnerul extrem de amabil care vorbea romana aproape bine. A avut o iubita romanca. A fost de bine.

Am dormit neintorsi pana dimineata, 2 ianuarie. Bagaje si plecare spre Solden. Prin Germania am prins furtuna de zapada. Care a tinut exact pana la reintrarea in Austria. In ambele tari am stat in blocaje de ne urcam pe peretii masinii.

Dupa lasarea serii am ajuns in Solden si ne-am cazat. Mult mai bine aici. E cald, e curat, lume prietenoasa, peisaj frumos, prieteni. Au ajuns si ceilalti, pana la 16 persoane sau cati naiba am fost. Maine e prima zi de schi. Sunt -10 grade jos, in statiune. Nani.

End of part one.

Veste proasta

M-am intors din vacanta si sunt mai sarac cu o bunica.

O bunica simpla, de la tara. Poate cea mai buna bunica. De care ne-am bucurat datorita faptului ca avea doar patru clase. Daca se nastea la oras si primea educatie avea mari sanse sa ajunga departe. Natura a fost darnica: inteligenta, spontaneitate, umor. Avea ce trebuia pentru fiecare om pe care-l intalnea: o replica taioasa, un sfat intelept, o vorba buna sau o gluma tare. Nu s-a lasat niciodata calcata in picioare si nu a reusit nimeni sa-i inchida gura fara sa aiba dreptate. De multe ori facea spectacol in mijlocul satului. Radeau si copiii si batranii. Era un povestitor remarcabil la care te uitai ore in sir cu gura cascata.

Era genul de om care rezolva probleme. Fie ca singura, fie ca tocmea pe cineva. De la reparatul unui gard sau al unui cotet, pana la cosit si la adus frunza si lemne de pe deal. Nimic nu i se parea imposibil.

Mi-a facut toate poftele: de mancare, de dulciuri, de mers pe deal, de mers la targuri (care erau si la jumatate de zi de mers pe jos), imi aducea in casa miei-iezi-pui-caini samd, il batea pe bunicul la cap sa-mi faca "sania aia mai repede", imi pastra un mar - un par - un prun - un cires neculesi daca ajungeam mai tarziu la ea samd.

M-a invatat multe: tipuri de plante (de la cele medicinale la arbori si la ciuperci), sa cosesc, sa tai lemne, sa tai o gaina, sa cos o haina, sa culeg diverse, esentialul despre mersul prin munti si paduri, sa mulg o capra-oaie-vaca, sa fac un fluier din lemn, sa fac mamaliga, sa fac un arc samd. "Poate nu o sa le folosesti niciodata, dar e bine sa le stii."

Avea aproape 95 de ani si multi copii, nepoti si stranepoti.

Cu mare placere o sa-mi aduc aminte de tine, mamaie!