Veste proasta

M-am intors din vacanta si sunt mai sarac cu o bunica.

O bunica simpla, de la tara. Poate cea mai buna bunica. De care ne-am bucurat datorita faptului ca avea doar patru clase. Daca se nastea la oras si primea educatie avea mari sanse sa ajunga departe. Natura a fost darnica: inteligenta, spontaneitate, umor. Avea ce trebuia pentru fiecare om pe care-l intalnea: o replica taioasa, un sfat intelept, o vorba buna sau o gluma tare. Nu s-a lasat niciodata calcata in picioare si nu a reusit nimeni sa-i inchida gura fara sa aiba dreptate. De multe ori facea spectacol in mijlocul satului. Radeau si copiii si batranii. Era un povestitor remarcabil la care te uitai ore in sir cu gura cascata.

Era genul de om care rezolva probleme. Fie ca singura, fie ca tocmea pe cineva. De la reparatul unui gard sau al unui cotet, pana la cosit si la adus frunza si lemne de pe deal. Nimic nu i se parea imposibil.

Mi-a facut toate poftele: de mancare, de dulciuri, de mers pe deal, de mers la targuri (care erau si la jumatate de zi de mers pe jos), imi aducea in casa miei-iezi-pui-caini samd, il batea pe bunicul la cap sa-mi faca "sania aia mai repede", imi pastra un mar - un par - un prun - un cires neculesi daca ajungeam mai tarziu la ea samd.

M-a invatat multe: tipuri de plante (de la cele medicinale la arbori si la ciuperci), sa cosesc, sa tai lemne, sa tai o gaina, sa cos o haina, sa culeg diverse, esentialul despre mersul prin munti si paduri, sa mulg o capra-oaie-vaca, sa fac un fluier din lemn, sa fac mamaliga, sa fac un arc samd. "Poate nu o sa le folosesti niciodata, dar e bine sa le stii."

Avea aproape 95 de ani si multi copii, nepoti si stranepoti.

Cu mare placere o sa-mi aduc aminte de tine, mamaie!