Tentatia

Eu m-am distrat. :))

Vreau sa ma caut de gene

Am vazut aseara o emisiune pe National Geographic despre istoria noastra genetica. Au luat o strada intreaga din Queens - New York si le-au facut teste ADN si traseul migratiei tuturor locuitorilor.

Niste negri au fost surprinsi sa afle ca sunt mai apropiati de europeni decat de africani. Faza tare: un musulman - Mehmet - a aflat ca se trage din evrei. Era uimit. :))

Cea mai tare faza: poti cumpara un kit cu ajutorul caruia intri in program.






















Contine DVD, carte, codul tau personal si doua bete cu vata la capat cu care sa-ti iei mostre de pe interiorul obrazului. Le trimiti frumos inapoi in plicul autoadresat si astepti rezultatele. Poti sa alegi ce ramura sa-ti urmareasca: materna sau paterna(numai la barbati). Si iti trimit inapoi linia de migratie a stramosilor tai timp de multe mii de ani, uneori chiar zeci de mii de ani.



















Eu o sa fac asta. Mi se pare foarte tare!

Mea culpa, Ioane

Vreau sa imi cer scuze public. Am fost prea dur cu ionii de argint.
Explicatie:
Mi-am cumparat deodorant roll-on Nivea Silver Protect(am vrut sa vad cat de tare e).


















Trebuie sa recunosc ca este cel mai bun deodorant pe care l-am avut vreodata. E incolor, nu lasa urme sau mirosuri nici dupa ce alerg. Ma inclin.

Asa-i in tenis

Aseara am fost la tenis. E BCR Open Romania pana pe 27 sept. Spre norocul meu, meciurile de pe zi au durat mai mult decat s-au asteptat organizatorii si am avut parte de tenis de la 19:00 la 22:30. Mai exact doua meciuri de dublu care contineau si pereche de romani. Tecau/Copil si Pavel/Trifu. Ambele au castigat.





Faza tare: in anii trecuti m-am tot plans ca sunt scaunele jegoase, pline de noroi, de fiecare data. Nici anul asta nu le-au spalat. A facut un sponsor niste huse care se imparteau la intrare. Superb! :))

Sambata la 17 se retrage Pavel. O sa fiu acolo sa-l aplaud.

M-au urmarit paparazzi

Azi am primit dovada. Am fost urmarit pana la Viena in cabina de proba. Se duce lumea de rapa.

















Acum, ca m-am descarcat, sa-mi iau medicamentele.

Povestea Vienei

The Young and The Restless. Cred ca asta-s eu. Nu stiu cat de young, dar restless - sigur.
Weekendul trecut a fost randul Vienei. Si-am plecat (cu o mica intarziere).


















Nu am avut un plan de bataie bine pus la punct. Adica luat harta si incercuit punctele care TREBUIE neaparat vazute. NU. Am mers mai degraba la plimbare. Bineinteles ca zona centrala a fost buricul pamantului.
Cu Mariahilfer Strasse si toate magazinele ei.





















Magazine in care am gasit preturi afisate in euro si in lei. Si peste tot se auzea draga noastra limba. Parca eram in Bucuresti. Foarte multi romani.

















Si unde am vazut si ciudatenii. Cum ar veni, pretul era identic in euro la doua produse diferite dar diferit in lei. Voila!

















Asa ne trebuie.
Tot Mariahilfer m-a incantat cu pasajele care dadeau in intime curti interioare si, mai departe, in alte strazi.






















Cu Pinocchio care afisa un zambet cald dar inlemnit. Poate nu-i plac romanii. Sau poate era exasperat de zgomotul zecilor de ceasuri din vitrina.

















Tot aici mi-am amintit de unul dintre tenismenii mei preferati - Thomas Muster (nu, nu mi-am pus mainile in amprenta alor lui sa-mi fac poza).


















Poza am facut doar cu cineva ce-mi aducea aminte de altcineva. Nu mai stiu de cine.






















Bogdan se credea rastaman.






















Mai jos am dat de Hofburg, cu caii, calestile si scenele lui (pe una dintre ele tocmai a fost un omagiu adus lui Michael Jackson).





















Cu complexurile statuare.






















Si cu pajistile intinse pe care oamenii stateau, dezbracati pana la sutien, fara frica de primar sau de baieti cu lanturi groase de aur.
































Si ni s-a facut foame. Am tot auzit la Raul (care a stat niste ani in Viena) despre un pub-restaurant la care merita sa ajung. Si anume 1516. L-am cautat stand cu Raul in telefon pana l-am gasit.


















Terasa mai indepartata.

















Tot Raul mi-a spus ca merita sa comand coastele. Ca o sa ma ling pe degete la propriu. Asa am facut. Cand a venit fundul de lemn cu portia mea de coaste care avea langa cartofi, salata si sosuri, m-am speriat: Pot sa mananc toata chestia asta?
Asa arata dupa ce am mancat un rand de coaste identic cu cel ramas. Delicios, fantastic, mirific. Multa carne cu un gust sublim. 11 euro, pentru curiosi.

















Mi-a mai placut in Viena ca sunt peste tot restaurante japoneze si sushi bars. Sunt un mare fan. Intr-una din zile am mancat la Mr. Lee. Quick Lee. :)) Yum-yum!






















Am mancat si inghetate fantastice la Eissalon-ul domnului Paolo Bartolotti (se vede in poza cu multe firme).

Am vazut mlte chestii marunte care tin de nivelul civilizatiei si care, la un loc, iti dadeau o stare de spirit speciala. Ca esti intr-un loc evoluat.
Un exemplu care la noi ar putea functiona peste 100 de ani, poate. Ziarele. Erau in niste pungi, agatate pe stalpi. Bagai in cutie 50 de centi si iti luai. Nimeni nu lua fara sa bage si moneda acolo, cu toate ca ar fi putut. Despre asta vorbesc.


















Inca o treaba tare e cu parcarea. Las la o parte multele parcari supraetajate si ma refer la cele de pe strada. Iti poti cumpara, de la chioscurile cu tigari, tichete de parcare -parkschein- de la 30 de min la 24 de ore pe care bifai tu ora la care ai venit. Nu tu bruneti "care e parcarea lor" si nu tu baieti de la Dalli care nu rup tichete.
La semafor ziceai ca e liniuta de fiecare data cand se facea verde. Treceau foarte mlte masini de fiecare data. Nu ne venea sa credem cat de tare pleaca fetiscane si batrane. Ca doar de-aia esti pe strada, sa te deplasezi cat mai mult, nu sa o freci la pas.

Deci mi-a placut. A doua oara a fost mai bine ca prima (cand era iarna cu ninsoare abundenta si nu prea m-am plimbat). M-as mai duce.

Tschau!


UPDATE: Si testoasele au profitat de pe urma plimbarii mele. Le-am adus o insula nou nouta, mai potrivita si mai mare decat ce aveau. Intr-o parte are rampa. Pluteste si este pusa pe doua tije verticale care sunt prinse cu ventuze. Astfel este la suprafata apei indiferent de niveul acesteia. Costa 10 euro si nu se gaseste la niciun petshop din Bucuresti. Si toate vand testoase, pentru care insula este esntiala esentiala(multumesc pentru corectura) pentru a se usca. Ale mele se usuca.

M-am intors

A fost frumos dar sunt cam obosit. Am venit la birou direct de pe drum. Detaliez maine.

Iar am fugit de ploaie in weekend

De data asta pana la Viena, ma plimb pe Mariahilferstrasse. Aici vremea e buna, 26 de grade. Am auzit cu bucurie ca si la Bucuresti e soare.
Ma inclin,
Robin
PS: Vorbim marti.
Mail via BlackBerry

Forever's not so long

Un scurt metraj premiat despre lucruri importante.
(Se vede foarte bine fullscreen.)

Cum sa facem dush

Luati de radeti si voi. Pot sa va spun atat: niste lucruri sunt adevarate. :))

Say hello to my little friend

Micuta testoasa era trista. A spus ca nu o bag in seama si ca vrea sa o fac vedeta. Voila!
Dati click pentru zoom.

Primul discurs al lui Becali in Parlamentul European

Cam greu cu cititul. Si cu ganditul. Se vede clar ca nu el a scris si nu judeca ce citeste.
Asa sa-l ajute Dumnezeu.

Pacaleli de zi cu zi

Cam asa ne pacalesc astia cu publicitatea lor.

Touch the Skyline

Ieri m-am urcat in masina visurilor mele. Nissan Skyline GTR Black Edition.


















Motor V6 de 3800 cc, 500 de cai, 300km/h viteza maxima si 3,5 secunde pana la 100 km/h.


















Este o masina care costa pana in 100.000 de euro si bate masini mult mai scumpe si care se dau mult mai sportive cum ar fi Ferrari si Lamborghini. Mai are si tot confortul in interior si arata cat de cat a masina de strada.
































Nu i-au pus faruri adaptive pentru ca nu erau in stare sa vireze atat de repede ca masina. Are niste buze speciale la jante ca sa nu iasa cauciucurile cand vireaza atat de violent.


















Finisajele sunt de exceptie. Are senzori pentru fortele G si iti arata pe ecran cam toti parametrii motorului.






























































Da. Vreau.

Vomit

Pe un post de stiri care incepe cu "A" si se termina cu "3" se spune asa(citez din memorie dupa 5 minute):
Domnul presedinte Mircea Geoana si-a tinut promisiunea si niste copii de nu-stiu-unde vor invata in scoala noua. Voluntari si politicieni de la PSD au muncit cot la cot ca sa se intample asta.

Atentie! A inceput campania electorala nationala, etapa pe trusturi. Cine are mogul, are. Cine n-are, n-are.

Ziua in care au cazut turnurile

Mi-a revenit in minte cand am tot vazut documentare si filme despre atacurile de la 11 septembrie.
Au trecut 8 ani de cand am mutat pe CNN, fara sa stiu, la 10 minute dupa ce primul avion lovise si de-abia incepuse transmisiunea directa. Nici nu stiau ce avion era. Presupuneau ca e un avion privat, de mici dimensiuni, de tipul Cessna. Si aratau intr-una gaura fumeganda din turn.

In timp ce ma uitam si sunam un prieten, am vazut live cum al doilea avion a intrat in turnul 2. De atunci a fost clar ca e atac terorist. Si am stat cu ochii lipiti de televizor pana noaptea tarziu cand apareau filme de la echipe de televiziune sau de la amatori. Apareau si povestile triste cu oameni morti sau disparuti, cu pereti plini de mesaje si fotografii puse de rudele celor disparuti.

Trist.

.

Aglomerat, de toamna

Se cam termina distractia in trafic. De doua zile gasesc cozi in locuri in care nu am vazut de luni de zile. Unii s-au intors din concedii si altii se pregatesc de scoala. Daca o mai incepe.
De-abia astept perioada cu ploi de toamna cand se blocheaza tot orasul. Avantaj eu ca, de cateva luni, lucrez la 2,5 km de casa. Anul trecut lucram in Cotroceni si am lasat de cateva ori masina pe langa Opera din lipsa de miscare a masinilor. Si am mers cu metroul. Eu chiar nu pot sa stau cu orele in trafic. Mult timp perdut degeaba. Si nervi. Mi se pare o fita si o comoditate fara margini: "Vai! Eu nu cobor din masina nici mort/moarta. Sa merg cu metroul? Pai ce, sunt sarac/a? Sa merg pe jos? Pai ce, sunt fraier/a?"

In asteptarea claxoanelor si a imbecililor care se suie pe toate refugiile si trotuarele ca sa mearga ei mai repede va urez Jump on it. Asa, sa va mai relaxati, ca vine weekendul.

Unde dai si unde crapa (partea a treia)

Si am intrat in Grecia. Noapte, ploaie. Autostrada goala. Nu cred ca am mai vazut vreodata autostrazi mai goale. Cu toate ca era ora 2.
In spatele nostru apare o masina. Nu ne-am mai simtit singuri. Mai ales dupa vreo 2 km cand a pornit girofarurile. Asa deci, ne panditi! Tragem pe dreapta si apuc sa arunc detectorul de radar sub scaun, exact inainte de a ajunge nenea la geam. A fost cea mai tensionata intalnire cu politistii pe care am avut-o vreodata. Vazusem la tv un documentar ca, de cand i-au tot impuscat baietii, s-a dat o noua lege ca doi politisti sa vina la masina pe fiecare parte si unul sa stea in spate cu mana pe pistol. E, la noi erau numai doi. Malaci. Tunsi aproape de zero. Aplecati amenintatori spre masina cu mana pe pistol, incruntati de la picaturile de ploaie care explodau cand picau pe craniile aproape goale. Ne-am simtit un pic raufacatori. Era o scena cam de SinCity, filmul.
Ce-au avut de spus: Passport! How many pipol? Where you go? Si au mers in spatele masinii cu buletinele noastre. S-au intors: Have a nice trip!
Hopa! Au stiut sa fie si politicosi. Dupa vreo 20 de km alta patrula. De data asta era cel din dreapta cu mana pe pistol. Iar s-au dus in spate si iar ne-au urat drum bun. Pfiu!

Ne enerva un pic ploaia, pe alocuri extrem de torentiala. Ca doar de ea fugisem din Romania. Am ajuns la Alexandropolis pe la 4. Un oras linistit cu case albe, balcoane mari si marchize. Nu mai ploua si nu era nimeni pe strada. Gaseste tu hotel! Dupa o tura prin centru am gasit vreo 5 ametiti la o patiserie nonstop care ne-au dat cateva directii spre hoteluri. Unul dintre ei a si intins farfuria cu placinta intru degustare. Am luat cate ceva din galantare si am plecat. Prin centru erau doar cateva hoteluri destul de scumpe. Unul care era mai decent la bani arata rau. Am plecat spre iesirea din oras unde auziesm ca sunt mai multe. Si erau. Am intreta in vreo 3 si ne-am hotarat. Hotel Baobab. Pe net vad ca zice 2 stele. In poza de mai jos o sa vedeti ca arata foarte bine. Parea de cel putin 3. Si avea vedere la insula de 1600 de metri ce tasnea din mare.

















Ne-a spus 50 si 40 de euro pentru 2 camere. Dupa ce le-am vazut, si am fost de acord sa le luam, mi-a spus ca pe pe cea de 40 mi-o da cu 35. Si asta in conditiile in care pretul de lista era 65 si 75. Deci doua randuri de reduceri dintre care unul dupa ce am zis ca le luam. Ca la noi. :))

De dimineata am plecat pe directia Kamotini - Kavala - Salonic pe coasta si prin vai enorme cu plantatii de maslini si unde galbenul uscat al terenurilor agricole dadea perfect cu verdele copacilor, unii chiar infloriti. Peste tot sunt troite in forma de biserici miniaturale in care se pot aprinde lumanari.

















Din loc in loc era cate un munte de 2000 de metri.

















Si asta de langa mare. Fara DN1, fara aglomeratie si fara serpentine pana la el.
Am trecut si prin Komotini unde puteam fi de ieri daca era punct de trecere a frontierei acolo.
Dupa inca vreo 100 de km am ajuns in Kavala.

















Orasel de coasta caruia i se mai spune si Micul Monte Carlo. Si uite de ce, asa arata in zilele lui bune:

















Are apeduct, cetate, strazi inguste si aproape toate in panta, aceleasi case cu terase si marchize, oameni relaxati si spatii verzi cu palmieri la tot pasul.

















Oamenii erau atat de relaxati incat faceau tot felul de dracii in trafic fara sa fie niciun pericol. Erau numai masini din clasa mica si scutere. Si se trecea de pe o banda pe alta fara semnalizare, se trecea incet pe rosu si toate astea intr-o miscare foarte fluida, fara bruscari de volan, claxoane, accidente si nervi. Ciudat. Poate de-aia nu am vazut deloc politie.
Am parcat intr-un loc in care anumite intervale din zi erau gratuite. Am nimerit chiar intr-unul din ele. Nu ne-au lasat sa platim.
Am facut plimbare si am intrat intr-un loc unde se manca gyros. Cand am cerut, baiatul ne-a intrebat Bulgaria? I-am spus ca Romania si, scarpinandu-se in cap, ne-a spus: Aaaa! Rapid, Steaua. Me - Panathinaikos. Am zambit politicosi si am mai facut un pic de conversatie fara sa avem habar de fotbal. L-am rugat sa ne faca gyros asa cum ii place lui. A iesit bine si a mers cu Fanta Verdia (de mere). Yum-yum!

Cu promisiunea tacuta de a mai ajunge in Kavala, am plecat spre Salonic. Care nu ne-a prea impresionat. E un fel de Constanta. Oras-port mare si aglomerat. Am facut vreo ora pana pe faleza care se vede cam asa:















Vazuta de pe turnul asta:





















La parterul blocurilor sunt numai terase. Ne-am asezat la una cu multe dulciuri. Nu au vrut sa ne ia 10 lei pe o apa(ca in Dorobanti) si ne-au adus o carafa de apa cu gheata odata cu meniurile.
E drept ca in Dorobanti ar fi in stare romanasii sa stea 3 ore numai cu carafa de apa in fata si sa plece salutand prietenos.
Dupa dulciuri grozave am facut o plimbare si am pecat spre autostrada. Mai aveam vreo 700 de km pana acasa. Trebuia sa mai si oprim sa schimbam niste becuri care s-au ars brusc: fasa scurta din dreapta si pozitiile pe spate. Se facea noapte in curand. Inca o suta si ceva de km si am intrat in Bulgaria ca prin branza. Nici nu s-au uitat la buletine.

In Sofia ne-am ratacit un pic si un taximetrist care a zis ca vorbeste engleza turuia in bulgarata ce trebuie sa facem. Am zis thank you si l-am lasat vorbind. Ne-am descurcat si am iesit pe autostrada spre Ruse. Chiar acolo, politia. Ne-am dat seama ca durerea lui era vigneta. Cand a auzit ca avem nu a mai asteptat si ne-a urat drum bun. Deci am facut bine ca am luat-o.
Inainte de Ruse am mai facut un ocol din cauza de drum in lucru. Sa nu uit: de data asta am mers mai mult prin Bulgaria si mi-am confirmat, inca o data, ca sunt mai sus decat noi. De la turism la infrastructura.

Dupa 60 de km eram acasa. Minune, as putea spune, gandindu-ma la masina cu care am fost. Sa va explic: cauciucuri de iarna fara presiune facuta, stergatoarele de parbriz erau praf (si nu am gasit sa le schimbam in trei tari), fara apa la tasnitoarele de parbriz, cloncaneli serioase pe dedesubt, becurile proiectoarelor de ceata arse de la inceput, trei becuri care s-au ars pe drum, lovita in fata si in spate, roata de rezerva era "dar nu stiu daca am antifurtul", fara casco si - mai grav - fara rca. In ciuda acestor neajunsuri nu ne-a lasat si a consumat un marunt 5,4 %.

Ce mi-a placut cel mai mult in toata calatoria asta? Neprevazutul si spontanul. Cand am plecat la 2 mai habar nu aveam ca o sa ajungem in Grecia. Deja am vorbit sa mai facem de-astea. Va tin la curent. Asta e harta cu tot traseul prin Bulgaria, Grecia si iar Bulgaria.

Unde dai si unde crapa (partea a doua)

Azi - Bulgaria.
Fugiram de ploaie spre sud. Spre Balcic.
Surpriza! Si acolo ploua. Hai in Grecia!
In 5 minute ne-am lamurit si am plecat tot spre sud. La gretzili.
Dupa cativa km ne-am dat seama ca unul dintre telefoane, care nu avea roaming, trebuia divertat pe altul. Era imperios sa facem asta. Ne-am intors pana aproape de granita cu Romania unde era semnal Orange. Si-au divertat telefoanele intre ei si am pornit, din nou, la vale.

Am cumparat harti, ne-am transformat in navigatori, si am stabilit traseul: Varna - Burgas - Stara Zagora - Haskovo - Kurdjali si peste munti, in Grecia, la Komotini. Ni s-a parut cel mai direct. Si asa a fost.
De la Varna, prin ploaie intermitenta, vedeam zone colinare cu vii ce pareau nesfarsite, zone rezidentiale de mari fite si statiuni sa ne ia ochii. Cel mai mult a sarit in fata Nessebar. Cu peninsula ei pe care e orasul vechi inconjurat de apa verzuie. Trebuie sa ajung si acolo.
De la Burgas am lasat marea in spate si am plecat spre Stara Zagora haituiti de noapte.
Am avut parte de bajbaieli si opriri la benzinarii pentru rontaieli, ape, dulciuri si vesnica intrebare "aveti stergatoare cu un sistem de prindere mai deosebit pentru peugeot 307?"(nu am fost cu masina mea la dorinta celorlalti participanti la calatorie). Stergatoarele erau varza si nu se vedea aproape nimic. Cand era apa pe parbriz te uitai ca printr-o lupa diforma. Nu, nu avea NIMENI asemenea stergatoare. Si asta in 3 (trei) tari - Romania, Bulgaria si Grecia. tari astia de la Peugeot. Ca sa nu mai zic ca ne sarea inima ca ei dadeau din cap ca DA cand ii intrebam. Numai ca la ei inseamna NU.

Sa revenim. De la Stara Zagora am luat-o direct spre sud incantati ca nu mai e asa de mult. Am trecut de Haskovo, Kurdjali si am ajuns la Momchilgrad. Nu va inchipuiti ca a fost usor. Unele semnalizari de directii erau praf. Si nereflectorizante.
De la Momchilgrad mai erau 50 de km pana in Grecia. Eram veseli si dornici sa ajungem. Deodata am izbucnit in rasete isterice: pe directia asta nu era punct de trecere a frontierei, cu toate ca era drum peste munti. Ne-a explicat din maini un tanar, care spunea ca stie engleza, ca trebuie sa ne intoarcem la Haskovo si sa facem dreapta spre Turcia. Si e un punct de trecere care se cheama Svilengrad. Si trecem in Grecia.

Cat a inseamnat ocolul asta? In loc sa mai fie 50 de km pana la Kamotini, au mai fost 400 de km. Nu ne face pe noi o distanta! Am facut cale intoarsa spre vama aproape comuna bulgaro-greco-turca. Grecia intra acolo cu o fasie ingusta intre celelalte doua tari. Atasez o harta in care se vede traseul din Bulgaria spre Grecia, venind din dreapta sus pana ne-am blocat mai jos de Haskovo si am facut ocolul minunat. Maine si restul hartii.






















Si ploaie, si noapte, si veselie, si oboseala. Dupa mai multe "stai!", marsarier si luat drumul in directia cealalta, am ajuns la vama. Grecii ne-au controlat buletinele din cuseta localizata la inca o banda auto distanta. Am fi putut sa fim vreo 6 in masina. Si nici nu au fost foarte pretenosi. Poate de la ploaie. Sau pentru ca si noi suntem in EU.

Dupa bariera simteam deja miros de maslini, mare si gyros. Nu era realitatea. Afara era doar ploaie torentiala in rafale. Si noapte. Si inca 170 de km pana la primul oras de pe malul mediteranei - Alexandroupolis.

Maine va spun despre amenintatorii politisti greci cu mana pe pistol, relief sublim, mancare, orase si sosele de coasta si reduceri masive la hotel.

Unde dai si unde crapa

Sau cum pleci in weekend la Marea Neagra, la 2 Mai, la relaxare, si ajungi in Grecia. Unde e mai bine. O sa va povestesc in cateva episoade despre un drum complet neprogramat, cu drumuri pierdute, locuri minunate si libertate totala.

Astazi - 2 Mai.

Am mai fost aici de cateva ori, tot la relaxare. Nu am avut rezervare si am gasit din intamplare o pensiune deosebita. Doua cladiri cu o curte mare si verde intre ele. Curte care dadea pana la mare. Mentionez si parcarea proprie.






















Foisorul care ne-a adapostit de ploaie. Ca de la ploaie a pornit totul.

















Din fundul curtii se vedea golful unde am mancat peste si bors de peste.

















Am ajuns si in Vama Veche, pret de 2 ore, sa mancam creveti de la un nene care-i face dumnezeieste si la care tot merg asa de cativa ani. Sa nu uit si clatitele taiate, trase la tigaie in rom, flambate si date cu miere, nuca si scortisoara. Caramba!

Toata noaptea a plouat cu spume. A doua zi la fel. Am spus: Asta e, hai la Bulgari. Poate ca acolo nu ploua.

Despre Bulgaria - maine.
Poimaine - Grecia.

Brusli il bate pe Vandam

Cine-i mai tare? Natura sau natura umana?

Care vrei sa te muti?

M-a sunat proprietara casei in care stau sa-mi spuna ca are doua garsoniere de inchiriat.
Pentru cei interesati:
- una este la intersectia Mihai Bravu - Dristorului, aproape de metrou, e mare, confort I, mobilata si utilata - 1100 lei
- cealalta este la Big Berceni, tot aproape de metrou, tot mobilata, un pic mai mica - 900 lei

Daca vrea cineva telefonul sa ma intrebe. Pe mess, mail, telefon sau aici.

In ioni de argint sa ne batem

Nu mai pot cu ionii de argint! Totul in ziua de azi este cu ioni de argint.
Pentru mine a inceput acum vreun an cand am fost intr-un pitch pentru Argenta. O vopsea lavabila cu ioni de argint care care nu lasa microorganismele sa se dezvolte.

Dupa care am vazut Nivea cu ioni de argint. Care face acelasi lucru: previne dezvoltarea bacteriilor care dau miros.


Acum vad si congelatoare, aspiratoare, pasta si periute de dinti, haine si masini de spalat cu sistem anti-bacterial cu, exact, aceeasi ioni de argint. Chiar si apa tratata cu argint.
Daca tot am ajuns la apa se spune ca si aghiasma ramane buna mult timp datorita ionilor de argint din vasele in care este tinuta sau de la crucile de argint care sunt bagate in ea. Ma rog, e alta discutie.

Deci argintul este noul trend. Sper ca or sa faca si in Bamboo sau in Fratelli cocktail cu argint si tapiterii de Ferrari tratate.
Go Silver!

Evolutie

Am ras tare cand am vazut tricoul asta.
Si m-am enervat ca nu m-am gandit eu primul la asta. :)

Mda

Nu-mi vine in cap decat ca, azi, tatal meu ar fi implinit 58 de ani.




Comments disabled.