In weekend a fost turneul de tenis. Turneul, ca turneul. Nu cred ca va intereseaza foarte tare. A castigat Chela si au fost niste demonstrative bestiale.
Ca in fiecare an, m-am intalnit cu oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme, lucru care m-a foarte bucurat.
Sa va spun despre o doamna necunoscuta. A venit in una din zile si s-a asezat mai jos cu un rand, spre dreapta mea. Avea o poseta, o sticla de 2l cu apa si o punga cu frunze de nuc. Am crezut ca joaca verde stop. Dupa o vreme a rupt punga si a scos frunzele. Le-a udat cu apa din sticla proprie si le-a aranjat ca pe un evantai. Care evantai a fost pus la ureche.
Poate asculta poveste nucului. Sau se umbrea cu ajutorul lor. Doar ca soarele nu batea din lateral, ci din spate. Cand i s-a incins ceafa prea tare, si-a dat seama. A scos o banda tricolora, a legat frunzele de nuc, pe care le-a pus pe cap.
Cum vantul mai adia, frunzele ii cadeau tot timpul. A desfacut o parte a benzii tricolore si a inceput sa o lege sub barbie. I-a reusit cu greu.
Dupa care a stat linistita cu frunzele pe cap si cu tricoloru-n gat. Intre noi fie vorba, partea cea mai afectata de soare nu era acoperita. E un proces trial and error. Ii tin pumnii.
Mi-a mai placut parasolarul unei camere. Dintr-un ambalaj de Caroli. Cred ca asa este ilustrat in manualul camerei la rubrica accesorii, sectiuna parasolare. Sau a dat Caroli bani sa se vada un pic din logo-ul lor pentru ca si-asa aveau bannere pe arena.
Viata de fotograf nu e usoara la turneu. Sa urci cu tot harnasamentul pe scara exterioara denota exercitiu sustinut din partea lui.
Am mai vazut multe fatuci care nu aveau nicio treaba cu tenisul. Nu aplaudau, nu se intristau, nu aveau nicio simtire. In schimb erau cu ochii pe handralaii din loje. Era singura lor ocupatie. Handralaii erau niste domni. Le pasaiau elegant si faceau niste semne discrete, pe care le vedea toata arena. Fatucilor le placea, ca zambeau si semnalizau inapoi. Probabil era un ritual de curtare la care nu ma pricep eu.
Game. Set. Match.
Posts
