Povestea Vienei

The Young and The Restless. Cred ca asta-s eu. Nu stiu cat de young, dar restless - sigur.
Weekendul trecut a fost randul Vienei. Si-am plecat (cu o mica intarziere).


















Nu am avut un plan de bataie bine pus la punct. Adica luat harta si incercuit punctele care TREBUIE neaparat vazute. NU. Am mers mai degraba la plimbare. Bineinteles ca zona centrala a fost buricul pamantului.
Cu Mariahilfer Strasse si toate magazinele ei.





















Magazine in care am gasit preturi afisate in euro si in lei. Si peste tot se auzea draga noastra limba. Parca eram in Bucuresti. Foarte multi romani.

















Si unde am vazut si ciudatenii. Cum ar veni, pretul era identic in euro la doua produse diferite dar diferit in lei. Voila!

















Asa ne trebuie.
Tot Mariahilfer m-a incantat cu pasajele care dadeau in intime curti interioare si, mai departe, in alte strazi.






















Cu Pinocchio care afisa un zambet cald dar inlemnit. Poate nu-i plac romanii. Sau poate era exasperat de zgomotul zecilor de ceasuri din vitrina.

















Tot aici mi-am amintit de unul dintre tenismenii mei preferati - Thomas Muster (nu, nu mi-am pus mainile in amprenta alor lui sa-mi fac poza).


















Poza am facut doar cu cineva ce-mi aducea aminte de altcineva. Nu mai stiu de cine.






















Bogdan se credea rastaman.






















Mai jos am dat de Hofburg, cu caii, calestile si scenele lui (pe una dintre ele tocmai a fost un omagiu adus lui Michael Jackson).





















Cu complexurile statuare.






















Si cu pajistile intinse pe care oamenii stateau, dezbracati pana la sutien, fara frica de primar sau de baieti cu lanturi groase de aur.
































Si ni s-a facut foame. Am tot auzit la Raul (care a stat niste ani in Viena) despre un pub-restaurant la care merita sa ajung. Si anume 1516. L-am cautat stand cu Raul in telefon pana l-am gasit.


















Terasa mai indepartata.

















Tot Raul mi-a spus ca merita sa comand coastele. Ca o sa ma ling pe degete la propriu. Asa am facut. Cand a venit fundul de lemn cu portia mea de coaste care avea langa cartofi, salata si sosuri, m-am speriat: Pot sa mananc toata chestia asta?
Asa arata dupa ce am mancat un rand de coaste identic cu cel ramas. Delicios, fantastic, mirific. Multa carne cu un gust sublim. 11 euro, pentru curiosi.

















Mi-a mai placut in Viena ca sunt peste tot restaurante japoneze si sushi bars. Sunt un mare fan. Intr-una din zile am mancat la Mr. Lee. Quick Lee. :)) Yum-yum!






















Am mancat si inghetate fantastice la Eissalon-ul domnului Paolo Bartolotti (se vede in poza cu multe firme).

Am vazut mlte chestii marunte care tin de nivelul civilizatiei si care, la un loc, iti dadeau o stare de spirit speciala. Ca esti intr-un loc evoluat.
Un exemplu care la noi ar putea functiona peste 100 de ani, poate. Ziarele. Erau in niste pungi, agatate pe stalpi. Bagai in cutie 50 de centi si iti luai. Nimeni nu lua fara sa bage si moneda acolo, cu toate ca ar fi putut. Despre asta vorbesc.


















Inca o treaba tare e cu parcarea. Las la o parte multele parcari supraetajate si ma refer la cele de pe strada. Iti poti cumpara, de la chioscurile cu tigari, tichete de parcare -parkschein- de la 30 de min la 24 de ore pe care bifai tu ora la care ai venit. Nu tu bruneti "care e parcarea lor" si nu tu baieti de la Dalli care nu rup tichete.
La semafor ziceai ca e liniuta de fiecare data cand se facea verde. Treceau foarte mlte masini de fiecare data. Nu ne venea sa credem cat de tare pleaca fetiscane si batrane. Ca doar de-aia esti pe strada, sa te deplasezi cat mai mult, nu sa o freci la pas.

Deci mi-a placut. A doua oara a fost mai bine ca prima (cand era iarna cu ninsoare abundenta si nu prea m-am plimbat). M-as mai duce.

Tschau!


UPDATE: Si testoasele au profitat de pe urma plimbarii mele. Le-am adus o insula nou nouta, mai potrivita si mai mare decat ce aveau. Intr-o parte are rampa. Pluteste si este pusa pe doua tije verticale care sunt prinse cu ventuze. Astfel este la suprafata apei indiferent de niveul acesteia. Costa 10 euro si nu se gaseste la niciun petshop din Bucuresti. Si toate vand testoase, pentru care insula este esntiala esentiala(multumesc pentru corectura) pentru a se usca. Ale mele se usuca.