Unde dai si unde crapa (partea a doua)

Azi - Bulgaria.
Fugiram de ploaie spre sud. Spre Balcic.
Surpriza! Si acolo ploua. Hai in Grecia!
In 5 minute ne-am lamurit si am plecat tot spre sud. La gretzili.
Dupa cativa km ne-am dat seama ca unul dintre telefoane, care nu avea roaming, trebuia divertat pe altul. Era imperios sa facem asta. Ne-am intors pana aproape de granita cu Romania unde era semnal Orange. Si-au divertat telefoanele intre ei si am pornit, din nou, la vale.

Am cumparat harti, ne-am transformat in navigatori, si am stabilit traseul: Varna - Burgas - Stara Zagora - Haskovo - Kurdjali si peste munti, in Grecia, la Komotini. Ni s-a parut cel mai direct. Si asa a fost.
De la Varna, prin ploaie intermitenta, vedeam zone colinare cu vii ce pareau nesfarsite, zone rezidentiale de mari fite si statiuni sa ne ia ochii. Cel mai mult a sarit in fata Nessebar. Cu peninsula ei pe care e orasul vechi inconjurat de apa verzuie. Trebuie sa ajung si acolo.
De la Burgas am lasat marea in spate si am plecat spre Stara Zagora haituiti de noapte.
Am avut parte de bajbaieli si opriri la benzinarii pentru rontaieli, ape, dulciuri si vesnica intrebare "aveti stergatoare cu un sistem de prindere mai deosebit pentru peugeot 307?"(nu am fost cu masina mea la dorinta celorlalti participanti la calatorie). Stergatoarele erau varza si nu se vedea aproape nimic. Cand era apa pe parbriz te uitai ca printr-o lupa diforma. Nu, nu avea NIMENI asemenea stergatoare. Si asta in 3 (trei) tari - Romania, Bulgaria si Grecia. tari astia de la Peugeot. Ca sa nu mai zic ca ne sarea inima ca ei dadeau din cap ca DA cand ii intrebam. Numai ca la ei inseamna NU.

Sa revenim. De la Stara Zagora am luat-o direct spre sud incantati ca nu mai e asa de mult. Am trecut de Haskovo, Kurdjali si am ajuns la Momchilgrad. Nu va inchipuiti ca a fost usor. Unele semnalizari de directii erau praf. Si nereflectorizante.
De la Momchilgrad mai erau 50 de km pana in Grecia. Eram veseli si dornici sa ajungem. Deodata am izbucnit in rasete isterice: pe directia asta nu era punct de trecere a frontierei, cu toate ca era drum peste munti. Ne-a explicat din maini un tanar, care spunea ca stie engleza, ca trebuie sa ne intoarcem la Haskovo si sa facem dreapta spre Turcia. Si e un punct de trecere care se cheama Svilengrad. Si trecem in Grecia.

Cat a inseamnat ocolul asta? In loc sa mai fie 50 de km pana la Kamotini, au mai fost 400 de km. Nu ne face pe noi o distanta! Am facut cale intoarsa spre vama aproape comuna bulgaro-greco-turca. Grecia intra acolo cu o fasie ingusta intre celelalte doua tari. Atasez o harta in care se vede traseul din Bulgaria spre Grecia, venind din dreapta sus pana ne-am blocat mai jos de Haskovo si am facut ocolul minunat. Maine si restul hartii.






















Si ploaie, si noapte, si veselie, si oboseala. Dupa mai multe "stai!", marsarier si luat drumul in directia cealalta, am ajuns la vama. Grecii ne-au controlat buletinele din cuseta localizata la inca o banda auto distanta. Am fi putut sa fim vreo 6 in masina. Si nici nu au fost foarte pretenosi. Poate de la ploaie. Sau pentru ca si noi suntem in EU.

Dupa bariera simteam deja miros de maslini, mare si gyros. Nu era realitatea. Afara era doar ploaie torentiala in rafale. Si noapte. Si inca 170 de km pana la primul oras de pe malul mediteranei - Alexandroupolis.

Maine va spun despre amenintatorii politisti greci cu mana pe pistol, relief sublim, mancare, orase si sosele de coasta si reduceri masive la hotel.