Am fost ieri la Udriște.
Nu, nu-mi place acolo. Am primit o amendă pe care nu o mai găseam și voiam să o plătesc cât încă se putea plăti jumătate.
M-am dus la un ghișeu și l-am întrebat pe polițistul de acolo ce trebuie să fac pentru a primi o copie. Mi-a răspuns într-un mare sictir să merg la ghișeul Relații cu publicul. I-am cerut detalii referitoare la ce se întâmplă acolo. Mi-a răspuns iritat că fac o cerere și că o să o caute în arhivă și o să mi-o dea.
La ghișeul cu pricina mi s-a spus că eu pot să fac cerere dar că răspuns primesc în 30 de zile.
Cool, mi-am spus. Unul zice că primesc pe loc, altul că în 30 de zile.
Am ieșit de acolo și am mers la alt polițist de la un alt ghișeu să întreb dacă jumătate se plătește în două zile lucrătoare sau în doar una.
Mi-a răspuns cu mare întârziere, cred că i-a fost greu să proceseze întrebarea, că în două zile.
Dar cu ce sictir, nici măcar nu s-a uitat la mine. Sunetele îi ieșeau cu greu din gură, parcă nu voiau să se compună în cuvinte doar pentru mine, un mujic, un non-polițist, deci o ființă inferioară. Un șarpe, un gândac, un trilobit. I-am mulțumit pentru ca este EXTREM de amabil.
Nu înțeleg de unde până unde ne vorbesc nouă ăștia așa, de sus. Oare câte decenii trebuie să treacă până să înțeleagă că nu mai suntem înainte de Revoluție când ei erau un fel de dumnezei pe Pământ?
Nu cred că am fost vreodată la Udriște fără să am vreo discuție mai contondentă cu un angajat de acolo. Cu unul dintre generalii de la ghișeu. Ei așa se cred.
E treaba aia, românească: dă-i unuia să păzească o ușă sau pune-l în spatele unui ghișeu și s-a terminat. Cum simte că ai nevoie de el sau că depinzi o fracțiune de milimetru de persoana lui, devine Cerber. Cu nervi sau cu sictir. Cu spume sau cu mucozități.
Îi salut pe toți trupeții medievali din Poliția Română. Îi admir pentru încrâncenarea cu care se ambiționează să nu evolueze.
PS - Între timp am găsit amenda și nu mai am nevoie de ei.
Posts
