La Muse nu e prea inspirat

Am fost la teatru. În locația La Muse din centrul vechi.
Piesa, Te iubesc! Te iubesc?, nu a fost rea deloc. Dar locația...

Am luat bilete chiar de acolo, fără rezervare. Am întrebat dacă mai sunt bilete și ni s-a spus că da. Ce nu ni s-a spus e că erau pe niște scaune de bar, din lemn, fără spătar, undeva în fundul sălii. Nu cred că e prea plăcut să stai o oră și ceva pe un așa scaun. Am vorbit cu organizatorii și ne-au dat alte scaune.

Buuun.
Nu e bun. Evident că, în dulcele stil românesc, nu a început la ora anunțată. După vreun sfert de oră ni s-a spus că peste vreo cinci minute. Asta în condițiile în care noi ne-am grăbit să ajungem la timp.

Între timp am încercat să luăm ceva de la bar. Cum lângă mine era un gât drăguț, dar iritat, am încercat să iau un ceai sau o ciocolată caldă. Nu aveau. Nu era nimic cald.

Apă plată la temperatura camerei? Nu. Apă minerală la temperatura camerei? Nu.

Nici măcar nu au vrut să fie client oriented și să pună o apă plată sub jetul de apă caldă de la chiuvetă, așa cum se face în locațiile mai interesate de client.

Am întrebat de o limonadă. La temperatura camerei. Păi se face cu gheață, a venit răspunsul. Păi nu pui gheață, a venit sugestia mea. A trebuit să meargă la barmanul șef, cred, să-l întrebe dacă poate să nu pună gheață. WTF? L-am rugat să fie cu miere. Nu era nici miere. Mi-a făcut cu greu o limonadă pe care oricum am dat-o repede afară prin piele pentru că era cald în sala de spectacol.

Am cerut și un frappe. Am întrebat dacă are decaf. Evident că nu.

În același stil românesc se tot aduceau scaune în plus și se aglomera complet tot spațiul. Chiar Manuela Hărăbor s-a tot împiedicat de unul, că era cam întuneric și ea făcea un du-te vino scenă-culise.

Se și dublaseră rezervări și era o încurcătură zdravănă acolo.

Deci Muza e cam varzao.