Spre deliciul celor care ma urasc sau al celor care nu dau doi bani pe mine: ieri am fost la Urgenta la SUUB (Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti). Spre tristetea acelorasi de mai sus, nu a fost nimic grav cu mine. Ci cu ce se intampla acolo.
Am trecut prin triaj, am fost la receptie (unde m-au crezut pe cuvant ca lucrez cu carte de munca si platesc asigurarile de sanatate) dupa care am fost trimis la sala/cabinetul de urgenta ortopedie. Mai erau vreo 3 persoane: ba o mana, ba un picior, dar erau pe picioarele lor. Pe usa scrie clar ca inaintea ta pot intra alte persoane care au probleme mai grave decat ale tale chiar daca au ajuns cu mult dupa tine. Si sa nu insisti sa intri mai repede. S-a si intamplat sa vina doua urgente majore pe targa si cateva mai lejere in carucior. Fapt pentru care numarul celor de la usa a crescut la 20+. Dar nu numai din cauza urgentelor ne-am inmultit si ne-am enervat.
M-au frapat cateva lucruri:
- medicii de la urgenta care erau foarte relaxati si nu invitau imediat urmatorul caz ci stateau la discutii personale indelungate (la usa mai era cate unul cu un os ciudat iesit din cot, o gimnasta care cazuse de pe barna si avea niste oase iesite din incheietura pumnului si striga de durere, alta femeie cu piciorul paradit)
- un medic, in special, a avut 3-4 convorbiri telefonice personale cu "te pup, vorbim diseara" dar nu inainte de a discuta tot ce era de discutat in timp ce pacientii de la usa erau masca
- veneau pacienti fara nevoi urgente si intrau primii. Si asta pentru ca erau insotiti de un asistent sau un medic prieten/ruda care se saluta amical cu toata lumea din garda. Dupa ce terminau consultul mai stateau si la barfe haioase.
- cea mai tare dintre toate: la intrarea in cabinetul de urgente ortopedice este un prag de metal pe arc de cerc si mai multe rupturi in linoleum (care e destul de gros).
Aceste doua denivelari - una in sus si una in jos - faceau ca targile si carucioarele sa aiba parte de o cursa offroad in drum spre vindecare si pacientii icneau la trecerea peste ele. M-au trecut fiorii cand, un batran cu niste vertebre zdrobite, a tipat la fiecare pereche de roti a targii care a trecut peste denivelari. Cum sa ai asemenea zdruncinatori la intrarea unui cabinet de urgenta unde vin si oameni cu probleme grave, care nu trebuie miscati? De fapt stiu cum: fara sa gandesti si fara sa pui in aplicare ce vezi pe afara cand esti trimis pe banii nostri.
- mai era o femeie care cazuse pe umar cu doua zile in urma si i se agravase in timp ce ea spera sa-i treaca. S-a considerat ca nu e o urgenta (nu s-a intamplat in ultimele 24 de ore) si a fost trimisa in ambulator, unde nu mai era nimeni. Cand a revenit i s-a spus "Asta e, maine sau luni, sau mergeti la policlinica cu plata". Si ea de-abia mergea de durere cu mana legata de gat.
In felul asta ii intelegi pe cei care aleg sa se trateze afara. Nu doresc nici dusmanilor sa ajunga la urgente in tara asta. Ca, chiar daca nu au mai nimic, or sa se mire/enerveze tare.
Doua ore mai tarziu(dupa ce am intervenit si am spus ca eu trebuie sa si plec si am intrebat cat mai am de stat) plecam cu o reteta pentru un banal fas-fas si cu o intrebare: ce caut eu aici?
.
La Urgenta nimic nu-i urgent
Friday, May 8, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
3 comments:
aceeasi senzatie am avut-o si eu acum 2 saptamani cand am dus-o pe o prietena care avea dureri groaznice la rinichi. Era un om care statea de 13 ore si isi astepta nevasta si nimeni nu ii spunea ce se intampla. Insotitorii din sala de asteptare vroiau sa vada daca i-au luat pe bolnavi din sala de triaj si mai bagau capul din cand in cand sa se uite. Doamna de la receptie a inceput sa urle!!!! la ei si a zis ca ea sta in curent si ca de acum incolo sa nu o mai intrebe nimeni nimic. Si multe altele. Am ramas cu un gust foarte amar si nu vreau sa ajung vreodata la mana lor.
De ce nu o iei cu inceputu? Adica, e clar ca esti arondat la un medic de familie, pe care l-am sunat rapid dupa ce nu am reusit sa ma misc de pe un scaun. Dom'le, zic, e groasa, ce ma fac? Pai te urci in masina si vii satzi dau o trimitere...Ajuns acolo, un cordon de babe si mosi isi asteptau linistiti retele (era 01 ale lunii). Intru in vorba: iau o trimitere si ies repede! Rumoare! Binenteles ca n-am avut nici o sansa, abia am scapat cu viatza. Demoralizat si fara trimitere plec catre urgentze. Ajung in camera de triere, adica in hol si ma asez linistit pe ultimul scaun gol. Logic ca erau eceleasi reguli, urgentele majore intra primele. Dupa vreo 60 minute bune de asteptat intra o doua doamne, una din ele vadit chinuita de dureri. I s-a intins un scaun cu roti unde a si primit primul ajutor dupa ce lesinase subit. In urmatoarele 30 minute femeia, a mai lesinat de 5 ori, iesea o asistenta o revigora putin, o imbarbata si tot acolo o lasa sa zaca. Imi zic in g1nd: daca femeia asta nu e o urgenta, mie o sami vina r1ndu maine dimineatza... M-am urcat usurel in masina, parca ma mai lasase durerea si m-am dus la mama (tot mama)care s-a ocupat cu niste fastum gel de spatele meu. Si in continuare mi se opreste 7% din salariu...
Guvernul vrea sa o vezi asa. Ti se da un impozit de 7%. Cadou. Tu ce faci pentru el? Te ploconesti si stai la cozi. Chiar. Medicii de familie nu au si ei o ierarhie, o ordine, niste prioritati?
Post a Comment