Cum să mănânci corect

1. Învață cum se simte foamea. E nevoie de exercițiu să-ți dai seama că foamea este nevoia de mâncare în stomac. Nu că ai mânca sushi. Ci nevoia de orice mâncare. Aia e foame. Nu îți este foame când vrei tu, ci când trebuie să-ți fie.

2. Oprește-te când ești sătul, nu când ești plin. Treaba aia cu "ce bine am mâncat, de-abia mă mai mișc" este sinistră. E și o vorbă strămoșească (nu de la strămoșii noștri): ridică-te un pic flămând de la masă. Are și logică. Creierului îi ia cam 15-20 de minute să-și dea seama că te-ai săturat. Așa că mănâncă încet ca să-ți dai seama când e cazul să te oprești. Din proprie experiență îți spun că ajungi la un moment dat când știi cât o să manânci. O să știi exact cât să-ți pui in farfurie.

3. Mănâncă doar când ți-e foame. Lumea crede că se mănâncă la 9, la 13 și la 18-19. E ok să ai trei mese pe zi dar cel mai bine e să mănânci atunci când și-e foame. Dacă ți-e foame între mese, mănâncă ceva sănătos, nu te înfometa între mese, o să ajungi să mănânci mai mult decât îți trebuie când vine ora mesei.

4. Dă-ți seama că porțiile sunt prea mari. Ele s-au dublat în ultimii 50 de ani. Tot timpul trebuie să ai în cap că stomacul tău este de mărimea pumnului (chestia asta chiar m-a ajutat să mănânc mai puțin). Cât să bagi în el? E adevărat că se poate mări de multe ori, dar vrei asta?

5. Mai bine multe mese mici decât puține și "zdravene". Un motiv este că te simți mai ușor. Altul este că nu suferi de foame între mese. Și altul este că îți menții corpul in funcțiune. Metabolismul merge. Când te înfometezi, metabolismul se încetinește, și nu folosești energia stocată. E o modalitate de protecție a corpului.

6. Mic-dejun în fiecare zi. Îți pregătește corpul pentru o nouă zi. Metabolismul se accelerează după încetinirea din timpul somnului. Te poti concentra mai bine întreaga zi.

7. Exerciții fizice. Ele accelerează metabolismul și ard calorii. De asemenea, accelerează digestia. Exercițiile trebuie combinate. Și alergare, și exersarea tuturor mușchilor. Între martie și decembrie eu alerg într-o zi și în cealaltă fac exerciții (mai multe tipuri de flotari, mai multe tipuri de abdomene, triceps la canapea, brațe-umeri-piept cu gantera, flexibilizare, echilibru, stretching samd). Când faci sport îți poți permite și să mănânci mai multe lucruri, dacă ai pofte, pentru că nu se depun. Nu uita că exercițiile trebuie luate treptat. Să nu-ți face singur/ă rău.

8. Mănâncă alimente semidegresate, dar citește eticheta. De multe ori au adaos de zahăr sau alte ingrediente pentru a păstra gustul și textura.

9. Nu doar dulciurile au gust bun. Dacă mănânci diversificat o să-ți aduci aminte (sau o să-ți dai seama) că și alte alimente au gust bun. Experimentează.

10. Fără fantezii cu mâncare toată ziua. Te uiți la reclame și îți lasă gura apă. Sau stai și te gândești cum ai devora o cutie de înghețată. Gândește-te la altceva și nu o să mai poftești atât de mult. Mănâncă fructe. Sunt și dulci, îți și potolesc foamea.

11. Uită de băuturile dulci. Nu faci decât să bagi în corp zahăr și alte porcării. Orice, în afară de apă, doar potolește setea și adaugă la totalul caloriilor pe ziua respectivă. Dacă bei 3 Coca-Cola adaugi 500 de calorii degeaba.

12. Mănâncă încet, mestecă bine. Măcar de 5 ori. Astfel te saturi mai repede și îi faci stomacului viața mai ușoară. Una este când trebuie să digere o jumătate de nucă și alta este când nuca a fost mestecată până se apropie de o pastă. Mult mai eficient. Ca să mănânci mai încet lasă tacâmurile jos după fiecare mușcătură.

13. Schimbă "mănânc oricând și fac exerciții doar când trebuie" în "mănânc doar când trebuie și fac exerciții de câte ori pot". Oamenilor le place să mănânce și nu le place să facă sport. Așa ajung să facă mișcare doar "când e cazul". Adică la cure. După care se îngrașă iar și o iau de la capăt. Trebuie schimbat modul de gândire, stilul de viață. Exercițiile fac doar bine.

14. Ia un aperitiv. De multe ori aperitivele sunt mai mult decât suficiente. Nu e nevoie să mănânci la orice masă aperitiv, felul unu, felul doi și desert. Relax!

15. Dimineața bea apă, nu cafea. Corpul este deshidratat după 8 ore de somn. Bea un pahar mare cu apă. Dacă storci și o jumătate de lămâie e și mai bine (vezi aici de ce). Cafeaua deshidratează. Nu de ea ai nevoie. E doar un moft. Eu mă trezesc foarte bine și nu beau cafea de 15 ani, din liceu.

16. Dacă bei destulă apă o să-ți fie mai puțin foame. Punct. Și nu îți fie frică, e foarte greu să bei prea multă apă.

17. Dacă ești pofticios notoriu, ia un pic de pastă de dinți, plimb-o prin gură și scuipă. Alungă poftele. Și vei ști că, dacă mănânci acum, n-o să aibă niciun gust.

18. Nu te mai uita la modelele de la televizor. Să fii (sau să pari) perfect, e un chin. Atenție exagerată la ce mănânci, exercitii zilnice cu antrenor șamd. Concentrează-te pe un mod de viață sănătos.

19. Întreabă-te: mi-e foame sau doar sunt plictisit?

Linie după linie

Niște domni au făcut un test.

O aplicație online în care userii erau puși să deseneze o linie dreaptă. Scopul era să vadă la ce se ajunge după 500 de redesenări consecutive. Adică ce înseamnă viziunea și aportul personale. Fiecare user o vedea doar pe a celui dinaintea lui și încearcă să deseneze peste. Rezultatele au surprins.

La începutul filmului se desenează în timp real după care se accelerează.

Când au văzut minunăția asta au hotărât să încerce și cu un cerc.

Uite și cum se face un cer perfect.

Dragobete - etimologie, tradiții și sex

Happy Dragobete's Day!

Avem mai multe variante etimologice:

- dragu-bete, unde sufixul -bete vine din Oltenia, unde înseamnă adunare sau mulțime;

- de la sărbătoarea religioasă Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (Glavo-Obretenie, în slavonă), cu traseul Vobritenia, Rogobete, Bragobete, Dragobete;

- drugobrat, care înseamnă cumnat în sârbă;

- drago + biti din slava veche, care înseamnă a fi drag;

- din cuvintele dacice trago și pede, care înseamnă țap și picioare.

Dar mai are și alte nume: Cap de primăvară, Cap de vară, Sânt Ion de primăvară, logodnicul pasărilor, Dragomiru-Florea sau Granguru.

Apare reprezentat ca zeul dragostei și bunei dispoziții, echivalentul lui Cupidon și al lui Eros. Mai apare și ca un cioban care o însoțea pe Baba Dochia. De aici mitul că toți ciobanii o au mare? Turma!

Se crede că 24 februarie este ziua în care toate animalele și păsările se împerechează. Mie mi se pare plauzibil că tot felul de păsărici se împerechează cu tot felul de animale.

Un obicei era că fetele și băieții se îmbrăcau de sărbătoare și plecau în pădure să caute flori. Corect, flori, și marmota împacheta gemetele în staniol.

La întoarcere fetele veneau alergând, fugărite de băieți, care le mai prindeau și le mai pupau. Era postludiul.

În sprijinul celor presupuse de mine mai sus aduc un alt obicei. Că femeile nu trebuie să muncească în ziua asta. Cum ar veni, să nu umble prin pădure după lemne, flori sau bureți, pentru că Dragobete e flăcău iubeț și dacă te prinde în padure...

Nu mai bine te îmbraci singurică frumos, îi anunți și pe baieți, și o iei încet spre pădure?

Tot de Dragobete băieții și fete se crestau pe mână si suprapuneau rănile, devenind frați și surori de cruce în marea familie a bolnavilor de hiv, hepatite, creutzfeldt-jakob, febre hemoragice, toxoplasmoze și alte boli transmise prin sânge.

Aceste frumoase obiceiuri au scop precis. Să se cunoască oamenii, să se împrietenească și să facă sex. Că la câte flori au adunat tot anul...

Lupta de pe ecran

Am dat peste clipul ăsta care mi-a amintit de un spectacol pe care l-am văzut acum vreo 2-3 ani pe Mezzo. N-am reușit, la vremea respectivă, să văd decât frânturi, nu l-am prins niciodată de la început.

Era cu negri, cu asiatici, cu caucazieni. Femei și bărbați. Cântau, dansau, jucau și interacționau cu ce se întampla pe ecran. Totul foarte bine făcut, mi-a placut mult. Am încercat să-l găsesc pe net dar n-am reușit.

Are cineva vreo idee?

Jeep Grand Cherokee Laredo de vânzare

E din 2006 și este înmatriculat în România. Are 84000 km.

Motor 3.7 benzină și 212 CP.

Cutie automată, 4 geamuri electrice, oglinzi electrice, 8 airbaguri, aer condiționat, pilot automat, jante aliaj, închidere centralizată, 4X4 permanent, ABS, ESP, EBD, radio cd, comenzi pe volan, cotieră față și spate, cauciucuri de vară și de iarnă, stare FOARTE BUNĂ.

Nu este zgâriat.

Pret: 10.900 EUR, negociabil.

M-am dat cu el de mai multe ori, merge bine, n-are probleme. Am și filmat până la 120 km/h. Nu vă lăsați păcăliți de cifrele mari de pe bord, alea sunt milele. Kilometrii sunt scriși mai mic.

Corpuri în pielea lor

Un frumos film despre joaca dintre două corpuri. Unghiuri, lumină, ritm, sunet, montaj - toate bune.

Parcă-ți vine cheful de joacă!

Furtuna solară ne rupe trunchiurile cerebrale?

Nu e chiar așa. Motivele - în subsolul postului.

Astăzi o să mai învățăm câte ceva. Noi, ca omenire.

Pentru că Soarele a facut un fleoșc marți dimineață. Fleoșcul este ilustrat mai jos.

A fost cel mai puternic fleoșc din 2006 încoace, și primul de categorie X (adică dintre cele mai nervoase) din actualul ciclu solar (știți voi, alea de 11 ani). Ciclu care se estimează a fi dintre cele mai slabe.

Fleoșcul a emis radiații (care au ajuns în cateva minute la noi) și un nor de gaz încărcat electric care ajunge mai greu. Adică în seara asta.

În mod normal ejecțiile solare produc aurora boreală. Adică particulele de gaz care se aprind la contactul cu câmpul magnetic.

Mai modifică și câmpul magnetic al Pământului.

În mod excepțional afectează rețelele de curent electric și de comunicații. S-a întâmplat în 1972, când a fost afecatată telefonia la distanțe mari, în Illinois. S-a mai întâmplat și în 1989, când vreo 6 milioane de oameni din Canada au rămas fără curent electric.

În mod curios, pe siturile românești de știri, se măcăne despre efectele asupra sănătății. Că migrene puternice, că depresii, că afecțiuni cardiace. M-am uitat pe cateva situri serioase de afară și nu era menționat nimic despre asta. Nici chiar pe siturile citate de paginile românești de știri.

Dar așa se fac știrile la noi, mai manelistic.

Ce faceți de furtuna solară?

Îndoctrinarea religioasă în școli

Mare este grădina îndoctrinării. Grădină în care copiii nu mai au dreptul să compare, să cântărească alternativele. Li se bagă pe gât religie la școală.

Maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării:
- predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios
- se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul "Să ne alegem prieteni credincioşi!" sau prin catalogarea drept "păcătoşi" a celor "care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă"
- profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească; în caz contrar li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă

Şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre "păcat", "iad" şi "diavoli", inducîndu-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a "poruncilor" îi condamnă la "osânda veşnică".

Uite unde s-a ajuns:

Un cutremur așteptat

Cred că chilienii s-au cam prins cum e cu cutremurele.
Pe 31.01.11 a apărut știrea care spunea că se așteaptă la un cutremur de mare intensitate în viitorul apropiat. Intensitatea va fi între 7 și 8 grade.

Unsprezece zile mai târziu a venit și cutremurul. A fost în viitorul apropiat, a fost în Chile, a fost de 7 grade.

Nu au fost raportate daune sau victime. Normal.

După cutremurul din 1960 (de 9.5 grade), au intrat băieții în sala de teste de cutremur și au exersat cu mai multe tipuri de betoane și de armături. Când au ajuns la ce trebuia, au dat lege: de acum se construiește numai așa!

Pe sistemul coloane puternice, grinzi fragile. Grinzi care se pot fisura și rupe (disipând mare parte din energia cutremurului) dar coloane din beton armat pe structură de oțel care țin clădirea în picioare.

Mă ia cu frunicături când mă gândesc la complexurile rezidențiale făcute pe repede-înainte și cu economie de materiale în ultimii 10 ani. Am un prieten care cunoaște domeniul și mi-a explicat cât beton pleca din balastieră și cat de subțiat ajungea la șantier după ce se mai furau niște metri cubi pe drum.

Am putea să-i întrebăm pe chilieni. Nu cred că nu ne-ar împărtăși. Doar am văzut și un documentar în care se arăta cam tot ce au desoperit.

Dar națiunea română e o națiune mândră, care nu vrea să pară slabă în fața sălbaticilor de peste ocean.

Națiunea română va vrea să pară vie la următorul cutremur mare.

Cine face un pariu?

Documentar fără creier

Am văzut un întreg documentar despre creier în care ni se spunea că nu știm.

Nu știm cum e cu memoria, nu știm cum e cu somnul, nu știm cum e cu visele, nu știm cum e cu răcirea creierului, nu știm cum e cu conștiința, nu știm cum e cu inteligența.

Nu știm cum e cu mai nimic.

Dar noi ne gândim la extratereștri! Pe bune?

Cum să înțelegem cum funcționează dacă nu știm cum funcționăm noi. Cum să înțelegem ce spun daca noi nu știm ce zice câinele.

Mă duc să mă culc pentru că mă doare creierul. Oare de ce mă culc? Oare de ce mă doare? Ce mă doare? Mă doare?

De ce nu va dura tehnologia 3D

Mă refer la filmele alea la care dăm bani mulți să vedem niște imagini artificiale care ne confuzează creierul. Adică nu vor ține multe efectele care par să arunce personaje și obiecte afară din ecran?

Așa spune Walter Murch.

Murch este cel mai respectat editor de film și sound designer din epoca modernă a cinematografiei. A câștigat trei Premii Oscar: unul pentru sunet în "Apocalypse Now" și două pentru montajul și sunetul "The English Patient".

Spune că cea mai mare problemă a 3D-ului este cuplul convergență/focus. Ochii privitorilor trebuie să facă clarul la 20 de metri, pe suprafața ecranului de proiecție. În același timp trebuie să conveargă la 15 metri, după care la 3 metri, după care la 40 de metri, în funcție de iluzia optică.

Deci filmele 3D ne obligă ochii să focuseze la o anumită distanță și să fie convergenți la altă distanță. Lucru nemaiîntâlnit în 600 de milioane de ani de evoluție. Toate ființele vii cu ochi au avut mereu focusul și convergența la aceeași distanță.

Dacă ne uităm la solnița de pe masă, o vedem clară și ochii converg către ea la aceeași distanță - 2 metri. Ne imaginăm un triunghi cu baza între ochi și vârful pe obiectul la care ne uităm.

Dacă ne uităm pe fereastră, la 1 kilometru, triunghiul imaginar s-a lungit foarte mult. Catetele lui (direcțiile ochilor) par aproape paralele acum.

Filmele 3D n-ar funcționa dacă n-am putea să facem asta. Dar este ca și cum te-ai bate pe cap cu o mână și cu cealaltă ai face cercuri pe burtă. Așa că procesorul percepțiilor trebuie să lucreze din greu. De-aia foarte mulți oameni au dureri de cap după 20 de minute.

Este o problemă complexă care nu poate fi remediată cu ajutorul manevrelor tehnice.

Un singur lucru mecanic/optic o poate rezolva - producerea de holograme reale. Dar asta este altă tehnologie.

Montajul filmelor 3D nu poate fi atât de rapid ca la filmele clasice. Asta pentru că creierului îi trebuie un număr de milisecunde ca să își dea seama în ce spațiu este fiecare cadru, și să se adapteze.

Cam asta e cu filmele 3D: sunt întunecate, lucrurile trebuie să fie mici pe ecran (altfel ies din el si nu mai ai senzația de multidimensionalitate, pentru că ai marginea ca punct de reper), dau dureri de cap și dezumanizează.

Întrebarea lui Murch este: cât le va lua oamenilor să realizeze și să se sature?

Ar mai fi o variantă de remediere biologică, aș adăuga. Să ne surprindă capacitatea de adaptare a creierului nostru. Mai vorbim peste două mii de ani.

Atenție, cad lucruri!

Trotuare sub asediu pe amble părți ale străzilor. Oameni care merg pe stradă din cauza asta. Atenționări improvizate din cartoane, hârtii și sârme. Pe jos, bucăți de gheață. Lângă unii mai curajoși (sau norocoși?) cad mormane de zăpadă sau țurțuri enormi.

Altă stradă, aceleași capcane. Pe ambele părți.

Oamenii nu știu, sau nu vor, să facă lucrurile preventive. Cred ca e țara un pic greșită. Aici nu se face nimic preventiv.

De cele mai multe ori țurțurii se formează pentru că izolația tavanului, acoperișului sau a mansardei este făcută în dorul lelii, nu ca să fie și eficientă. Căldura scapă din interior, ridicând costurile cu încălzirea, și topește zăpada care îngheață în gerul de afară sub formă de țurțuri.

Soluții există și dacă nu refaci izolația termică. Benzi electrice încălzite sau cabluri de degivrare.

Mai există și soluția dărâmării țurțurilor, cu un băț, de la o fereastră apropiată. Cui îi pasă?

E mai simplu să legi cu sârmă o hârtie A4 pe care să scrii ce pericole îi așteaptă pe trecători.

Pe când Atenție, cad amenzi?

Vine sfârșitul lumii. Sau nu.

Comparație între ce spun credulii și ce spun scepticii.

creduli: Surse arheologice, numerologice și mitologice mayașe indica 2012 ca sfârșit al lumii.

sceptici: Sunt doar interpretări ale unui calendar mayaș și sunt respinse ca fiind pseudoștiință.

creduli: Cel mai lung calendar mayaș are 5.125 de ani și se termină în 2012, ceea ce semnifică sfârșitul unui mare ciclu și sfârșitul lumii.

sceptici: Inclusiv cei care cred se contrazic în date și diferite orașe mayașe aveau calendare diferite. La unii ajungeau la 7.886 de ani. Au fost găsite predicții ale lor și pentru perioada de după terminarea calendarului. Ei celebrau sfârșiturile ciclurilor.

creduli: Textele mayașe sunt pline de referințe la 2012.

sceptici: Singura referință la 2012 este sculptată pe un singur monument găsit la Tortuguero, Mexic. Oraș care avea calendarul cel mai lung, de 7.886 de ani. Deci nu se potrivesc datele.

creduli: Un expert în cultura mayașă, profesorul Cole, spune că "Armaggedon îi va copleși pe oameni și tot ce există".

sceptici: Descendenții mayașilor spun că "apocalipsa" este un concept care nu are legătură cu credințele mayașe.

creduli: Aztecii și toltecii știau și ei despre 2012.

sceptici: Nu există dovezi arheologice care să ateste că 2012 este relevant și pentru alte culturi din America Centrală.

creduli: În 2012 se completează un ciclu celest de 26.000 de ani.

sceptici: Adevărat. Dar peste 36 de ani, nu într-o singură zi. Oricum, este un eveniment astral comun.

creduli: Pe 21 decembrie 2012 este un moment unic în care ecuatorul Pământului, cel al Soarelui, și cel al Galaxiei se aliniază în mod miraculos.

sceptici: Așa, și? Cea mai exactă aliniere s-a întâmplat deja în 1998.

creduli: În 2012 Pământul va trece prin centrul galactic.

sceptici: Pe bune? Suntem la 24 de ani-lumină de el. Următoarea trecere va fi peste 27 de milioane de ani.

creduli: Nărăvașa planetă Nibiru (sau Eris, sau Planeta X) vine să distrugă Pământul în 2012. Are o orbită de 3.600 de ani și va intra în curând în sistemul solar.

sceptici: Nu au foste detectate asemenea planete. Și Eris este o planetă pitică, mai mică decât Luna, care se află acum dincolo de Pluto, cam la 16 miliarde de kilometri. Orbita sa nu o va mai aduce în interiorul sistemului solar.

creduli: Deși astronomii urmăresc planeta asta, informația este ținută la secret. Este o conspirație mondială.

sceptici: Eris n-are legătura cu Nibiru. Nici ca distanță, nici ca orbită, sau prin altă proprietate. De-aia nu vorbim despre ea.

creduli: Lumea va fi distrusă de inversarea polilor. Întreaga mantie a Pământului se va mișca pe parcursul unor zile, chiar ore, inversând polii. Vor fi cutremure și tsunami enorme.

sceptici: Inversări bruște ale polilor sunt imposibile. Polii se modifică tot timpul, cam cu un grad la 1 milion de ani.

creduli: Inversarea geomagnetică va devasta planeta. O furtună solară va slăbi câmpul magnetic și va inversa polii. Lumea va fi distrusă.

sceptici: O inversare magnetica e puțin probabila și nu va devasta nimic. Ultima inversare a fost acum 780.000 de ani. Ea durează vreo 5.000 de ani și nu începe la o anumită dată. Nu este distructivă, se inversează polii și gata.

creduli: O furtună solară va arde suprafața Pământului. Va întrerupe curentul electric și va fi haos.

sceptici: Varfuri ale activității solare au loc cam la 11 ani. Dacă va fi următoare mai puternică decât orice a fost până acum, va deregla sateliții si telefonia mobilă.

Să nu uit: eu sunt sceptic.

Lovely-Faces.com importă conturi facebook

Este un site de matrimoniale și a publicat 250.000 de conturi facebook, fără permisiune. Adică nume, poze, locație, grupuri și o seamă de prieteni. Poți fi găsit ușor după nume.

După care i-a clasificat pe toți cu ajutorul unui soft de recunoaștere facială: relaxați, mândri, simpatici, blânzi sau isteți.

În total a importat peste un milion de conturi.

Cei doi care au făcut situl spun că e artă, nu hoție. Și că vor să arate cât de repede se pot fura informațiile de pe un site cool, ca facebook.

La fel a făcut și Zuckerberg în 2003, când a inventat FaceMesh (precursorul facebook): a furat pozele și datele colegilor de pe serverele școlii. N-ar trebui să fie foarte mirat.

Deci dacă aveți datele la liber ar trebui să umblați un pic pe la privacy. ;)

Accident vascular foarte cerebral

Doar atât vă spun: mâncați nesănătos, fumați cât mai mult, faceți tot ce vă stă în putință să aveți tensiune arterială mare, nu faceți exerciții, beți mult alcool și luați droguri cu pumnul.

Puteți, în felul ăsta, să vă provocați un accident vascular cerebral.

Mai jos este un neurolog cercetător care a trecut prin unul. Ne explică exact ce se simte.

Ceva minunat!

Corbul și păsărica

Fabulă mondenă de Radu Pietreanu

Un corb provincial, dar înstărit
Pus pe distracție și chefuit
Zbură-ntr-o zi spre Marea Capitală
Cu poftă de-aventuri și tăvăleală
Dar vai, ce-aglomerație-i pe-aici!
Prin cuiburi fel și fel de păsărici
Mai mari, mai mici, mai slabe sau mai pline
Cu pene fistichii, foarte puține
Spre-ași etala picioarele și piepții
S-atragă-n cursă proștii sau deștepții
Și Corbul se gândi: la o adică
De ce n-ar lua și el o păsărică?!
Zis și făcut. Dar păsărica costă
Oricât ar fi de proastă sau anostă
Neștiind limba micii zburătoare
El apelă la o traducătoare
Cămila cea cu buzele umflate
Și cu cocoașe-n față, nu în spate
Care-a tradus și-un creator de pene
Și-un câine roșu ce-alerga-n izmene
I-a spus că vrea o Păsărică crudă
Ce umblă dimineața mai mult nudă
Cămila a tradus pe loc mesajul
Fără-a uita să-i spună cât e gajul
”Cam zece mii de boabe, deocamdată”
”Cam mult!” ”Știu, da-i celebră și tunată
Vrei vrăbii de la margini de păduri
Ce fac orice doar pe firimituri?”
”Hmmm... 10.000 de boabe? Bine, fie!
La mine-n cuib eu o aștept să vie!”
Trec două zile luuungi, plictisitoare
Și păsărica tot nu mai apare...
Corbul, jignit profund, făcu nasol
”Cu zece mii de boabe luam un stol!
Ce pana mea, mă credeți fraier, frate?
Cu câte știu, vă dau în gât pe toate!”
Dar un bursuc care stătea la soare
Îl auzi pe Corb și scrise-n ziare
Să știe orice urs, corb sau mistreț
Că... orice păsărică are-un preț

Morala:
Când zece mii de boabe faci cadou
Nu ești mistreț, nici urs, nici corb. Ești Bou!

Post Scanus captivus

Trebuia să primesc rapid un act din alt oraș. Cum persoana nu avea scanner, am mers la oficiul poștal de lângă mine să văd care ar fi variantele. Eventual să întreb de un număr de fax. În timp ce stăteam la rând am văzut un poster mare care zicea despre Post Scan. Un serviciu de scanare în oficii și trimitere pe email. Mi s-a părut perfect.

Am ajuns la ghișeu și a urmat o conversație:
- Bună ziua. Serviciul Post Scan este implementat în toate ofiicle poștale din țară?
- Hă? Ce serviciu?
- Post Scan
- (ea, întrebând o colegă) Ce e ăla?
- (eu) Aveți un poster mare aici, chiar în stânga biroului.
- (scoate capul pe gaura tăiată-n geam și se uită nedumerită) A, ăla! (către colegă) Cum e serviciul ăla?
- (eu) Se scanează și se trimite pe email. Sunt curios dacă este în toată țara.
- (ea, către colegă) Știi ceva de asta?
- (mai apare un coleg) La noi nu merge scannerul, deci... (ridică din umeri)

Se adunaseră vreo patru persoane și se minunau de grozăviile de care întrebam eu.
Până la urmă pleacă una în spate să o întrebe pe Daniela.

Vine înapoi plină de glorie: Nu știm, întrebați la ghișeul 1.

La ghișeul 1 erau niște doamne care au căscat ochii, speriate, când am întrebat de serviciu. S-au liniștit când au înțeles că nu ele trebuie să presteze. Mi-au spus că este în toată țara.

(puțin mai târziu) Am comunicat informația și persoana a plecat către oficiu. A rugat-o pe o duduie să scaneze actul și să-l trimită la o adresă de email. N-a fost simplu.

A ridicat capacul, a pus actul, a apăsat pe ceva, a apăsat pe ceva și pe calculator, după care spune descumpănită: nu merge. Persoana insistă și mai vine o funcționară. O întreabă pe prima de ce nu merge, pe ce a apăsat samd. Tot nu mergea.

A venit și o a treia tocătoare de frunză care a încercat și ea. Cum nu mergea, a scos un caiet pe care își notase pașii care trebuie urmați. După chinuri penibile au reușit.

Culmea, documentul a și ajuns în mailul meu.

Așa începe, sau se încheie, aventura unui nou serviciu de la Poșta Română. Aer de modernitate.