Everestul din vis

Ieri am vorbit la birou despre Alex Gavan si despre asensiunea lui pe Everest. Este prima expeditie romaneasca fara oxigen. A inceput pe 31 martie si va dura cam 70 de zile, fiind necesara o lunga perioada de aclimatizare. Intre tabara de baza (5300m) si varf vor fi stabilite inca patru tabere intermediare, la altitudinile de 6000 m, 6400 m, 7200 m si ultima in asa zisa “zona a mortii” la 8000 m.

Alex a urcat in mai putin de doi ani pe 3 optmiari: Makalu -8463, Cho Oyu - 8201 si Gasherbrum - 8068. Visul lui este sa urce pe toti cei 14 optmiari fara oxigen. Sper ca Everest va fi, acum, al patrulea.

Faza tare e ca, dupa discutia de ieri, am visat azi-noapte ca eram undeva de unde se vedea Everestul cam asa:















Si, pe langa tampeniile aferente(ca una s-a tuns zero si ce par frumos avea :) ), vorbeam tot felul de lucruri despre ascensiune cu un tip experimentat care stia totul. Oare ma pregateam? Nu cred. Eu as muri sigur acolo. Sper ca, in subconstient, nu sunt atat de inconstient.

Si, ca sa vedeti ca nu e simpla urcarea fara oxigen la altitudine extrema, aici e filmul de pe varful Makalu - 8463. Observati cat de greu isi gaseste cuvintele(creierul ajunge sa functioneze la 30% din capacitate) si zgomotul pe care il face cand respira. Ritmul alert al respiratiei nu e dat neaparat de oboseala. Acolo respiri, involuntar, atat de repede tot timpul ca sa ai aport cat mai mare de oxigen. Da, as muri acolo. :)