Dacă v-ați întrebat cum ar arăta rețelele de socializare transpuse în realitate.
Facebook în viața reală
Friday, July 1, 2011
Posted by robin simion 2 comments
Care te dai vegan?
Wednesday, November 17, 2010

Posted by robin simion 2 comments
Labels: animale, carne, dieta, fructe, legume, mediu, protectia animalelor, regim, religie, stil, vegan, vegetarian, viata
Viata la borcan
Thursday, May 14, 2009
Am descoperit ecosistemele independente. Tare nu? Bine, va spun. Sunt globuri de sticla ermetic inchise care contin(in marea lor majoritate): apa, nisip, pietricele, plante, un coral si crevete de mici dimensiuni(pana la 10 mm). Le cumperi, le pui pe raft sau pe pervaz si nu trebuie sa faci nimic. Doar sa urmaresti cum traiesc, cum se dezvolta, cum se hranesc, cum fac curat samd. Si asta pentru pana la 10 ani. Asa arata(formele si continutul variaza):
Si asta e o creveta. In viata ei proprie si independenta.
Daca o creveta moare - bucurie! Devine hrana pentru celelalte.
In astfel de biogloburi mai pot fi: melci, plancton, tot felul de plante acvatice, tot felul de nevertebrate acvatice samd. Pestii nu sunt recomandati pentru ca au nevoie de mai mult oxigen si de mai multa hrana pentru a supravietui.
Treaba merge asa: fauna mananca micro alge de pe plante si da inapoi nutrienti. Plantele dau oxigen pentru animalute si ele dau dioxid de carbon inapoi. Un schimb corect care le face sa traiasta in pace si prietenie pana moartea le desparte.
Un bioglob costa de la cateva zeci pana la multe sute de euro. Merita. Dar nu pierd timpul degeaba pe aici. Am cautat si exista solutii foarte ieftine.
Se iau:
- un bucata borcan incolor sferic cu capac(daca va e lene sa cautati unul frumos poate fi si un banal borcan de castraveti)
- nisip si pietricele (se gasesc la magazinele de acvaristica si este de preferat sa fie "vii" adica sa aiba microorganisme pe ele.)
- plante de apa (una sau doua care sa ajunga pana la suprfata, fara a fi foarte mari, si mai multe de 1-2 centimetri care sa creasca pe fundul biosferei)
- animale - crevete, melci, viermi de apa samd (se pot lua tot de la acvaristica sau puteti merge la un lac si sa luati viata marina la discretie)
Se pun in glob aproape toate ingredientele, in afara de animale. Se lasa cateva zile pentru ca algele sa inceapa sa creasca, apa sa se linisteasca si pentru a se crea un echilibru. Dupa care se pun si animalele. Nu suprapopulati cu plante sau animale. Puneti capacul etans. Plasati sfera intr-un loc bun (sa aiba lumina si temperatura sa nu scada foarte mult). Gata! Nu mai trebuie sa faceti nimic. Astea or fi animale de companie pentru lenesi?
Vizionare placuta!
.
Moartea in publicitate
Wednesday, June 11, 2008
E o problema cu noi.
NU VREM, si pace, sa donam organe.
E nevoie de legi care sa spuna ca, daca nu semnam in mod expres o hartie ca ne impotrivim, organele sunt prelevate pentru a salva niste vieti.
Legi? Pentru a-ti da seama ca e normal sa donezi? Pfff... d'oh!
O tine de intelect? De educatie? De religie?
Cum ar prinde o campanie, ca urmatoarea, la noi?
("Poti sa fii un erou dupa ce mori. Doneaza-ti organele.")
Eu va spun de acum ca le donez pe ale mele. Bune sa fie, ca le dau.
God is a DJ
Wednesday, February 20, 2008
Un scurt metraj. Nu e despre melodia celor de la Faithless. Cu toate ca are ceva legat de faith.
Actori buni. Scenariu bun. Regie buna care a tinut in mana foarte bine cele cateva actiuni simultane si legate intre ele. Montaj bun. Muzica buna.
In cateva locuri e tras de par doar un pic. Dar nu se simte asa de tare incat sa deranjeze.
Impresia generala: tareee!
@2Fast - respect!
Posted by robin simion 1 comments
Labels: dj, dumnezeu, film, god is a dj, montaj, muzica, platane, regie, scenariu, scurtmetraj, soarta, viata
De batranete
Friday, January 18, 2008
Eram de dimineata in Nic sa-mi iau de-ale gurii pentru dimineata. Ca eu mananc la birou.
Oua, cremvusti, paine cu malt si seminte, nuca de cocos si grapefruit.
Stand la coada sa le platesc aud din cand in cand: Aurora! Am zis ca e cineva care a pierdut pe cineva sau cineva care s-a pierdut.
Cand am ajuns mai aproape am vazut despre ce era vorba. Un baran, aproape de iesire, cu un palton lung si negru, sosoni in picioare si o caciula de atrahan pe cap, statea nemiscat, uitandu-se fix, si striga din cand in cand "Aurora!". Mainile ii atarnau pe langa corp si doar degetele i se miscau ca intr-un spasm din cand in cand.
Aurora era la coada si era sotia care, de fiecare daca cand el striga, facea, obisnuita fiind, un semn ca pentru ea, care semana cu "Imediat. Mai e un pic. Numai putin". Dupa ce a platit si a luat ce avea la caseta cu cheie s-a dus si, cu sacosele intr-o mana, l-a luat de mana cu cealalta plecand incet.
Am avut dreptate. Cineva pierduse pe cineva. Sau se pierduse.
