Blondo! Isterie e numele tau.

Aceasta femeie era in fata mea, dinspre masini spre intrarea in Nic. Blonda, tunsa scurt, imbracata trendy(sic!), foarte inalta si pasea larg, mai repede decat mine. Un pic grabita, imi zic.

In fata ei, o batranica, palton negru, parul carunt, aplecata de spate, de nevoi, umila. De-abia mergea. Si-a deschis prima usa si s-a strecurat greoi in spatiul dintre cele doua randuri de usi.

Blonda din spate batea step de grabita ce parea, in spatele ei. Mai dadea si din maini, dezamagita ca nu o poate depasi.

Dpa ce a trecut si de al doilea rand de usi, batranica mergea la fel de greoi, nu ca o gazela Thompson, cum se astepta lungana.

Cu un gest si mai larg din maini, blonda isi ia fata in palme si incepe sa planga in hohote.
PARDON?

Ce probleme sa ai acasa, sau la birou, sau in cap, sau cat de labil trebuie sa fii ca sa ajungi in halul asta? Sa plangi in hohote pentru ca o batranica merge greoi.
Nu parea o tipa cu probleme financiare (ca sa ne legam de stresul unei natiuni sarace), nu parea o tipa care nu are succes la barbati (ca sa ne legam de iubiri neimpartasite) si nu parea o antisociala (ca sa spunem ca nu are nicio amica drept confidenta).

Prima reactie a fost sa ma apuce rasul. Nu cred ca mi s-a parut foarte amuzant dar a fost o contractie viscerala ce a iesit sub forma de ras. A cerut mancare, toata plansa, si a plecat.

Astazi as face un alt gen de boicot.
As boicota nevrozele. Le vad la tot pasul in ultima vreme.

De ce dracu' nu sunteti fericiti?

.

De batranete

Eram de dimineata in Nic sa-mi iau de-ale gurii pentru dimineata. Ca eu mananc la birou.

Oua, cremvusti, paine cu malt si seminte, nuca de cocos si grapefruit.

Stand la coada sa le platesc aud din cand in cand: Aurora! Am zis ca e cineva care a pierdut pe cineva sau cineva care s-a pierdut.

Cand am ajuns mai aproape am vazut despre ce era vorba. Un baran, aproape de iesire, cu un palton lung si negru, sosoni in picioare si o caciula de atrahan pe cap, statea nemiscat, uitandu-se fix, si striga din cand in cand "Aurora!". Mainile ii atarnau pe langa corp si doar degetele i se miscau ca intr-un spasm din cand in cand.

Aurora era la coada si era sotia care, de fiecare daca cand el striga, facea, obisnuita fiind, un semn ca pentru ea, care semana cu "Imediat. Mai e un pic. Numai putin". Dupa ce a platit si a luat ce avea la caseta cu cheie s-a dus si, cu sacosele intr-o mana, l-a luat de mana cu cealalta plecand incet.

Am avut dreptate. Cineva pierduse pe cineva. Sau se pierduse.