Aceasta femeie era in fata mea, dinspre masini spre intrarea in Nic. Blonda, tunsa scurt, imbracata trendy(sic!), foarte inalta si pasea larg, mai repede decat mine. Un pic grabita, imi zic.
In fata ei, o batranica, palton negru, parul carunt, aplecata de spate, de nevoi, umila. De-abia mergea. Si-a deschis prima usa si s-a strecurat greoi in spatiul dintre cele doua randuri de usi.
Blonda din spate batea step de grabita ce parea, in spatele ei. Mai dadea si din maini, dezamagita ca nu o poate depasi.
Dpa ce a trecut si de al doilea rand de usi, batranica mergea la fel de greoi, nu ca o gazela Thompson, cum se astepta lungana.
Cu un gest si mai larg din maini, blonda isi ia fata in palme si incepe sa planga in hohote.
PARDON?
Ce probleme sa ai acasa, sau la birou, sau in cap, sau cat de labil trebuie sa fii ca sa ajungi in halul asta? Sa plangi in hohote pentru ca o batranica merge greoi.
Nu parea o tipa cu probleme financiare (ca sa ne legam de stresul unei natiuni sarace), nu parea o tipa care nu are succes la barbati (ca sa ne legam de iubiri neimpartasite) si nu parea o antisociala (ca sa spunem ca nu are nicio amica drept confidenta).
Prima reactie a fost sa ma apuce rasul. Nu cred ca mi s-a parut foarte amuzant dar a fost o contractie viscerala ce a iesit sub forma de ras. A cerut mancare, toata plansa, si a plecat.
Astazi as face un alt gen de boicot.
As boicota nevrozele. Le vad la tot pasul in ultima vreme.
De ce dracu' nu sunteti fericiti?
.
Blondo! Isterie e numele tau.
Friday, October 24, 2008
Posted by robin simion 11 comments
Labels: batranete, labilitate, lacrimi, nevroza, tinerete
Sunt intors
Monday, August 25, 2008
Din vacanta. Gata. S-a terminat. A fost frumos.
Si sunt intors pe dos din cauza ca s-a terminat si din cauza ca am dat direct in trafic de nebuni. AM stat in Pasajul Marasesti 20 de minute. Si pe strazi tot cam asa. La Casa Poporului m-au deviat din cauza circuitului si am ajuns pe la mijlocul Caii 13 Septembrie intr-o nebunie. Am luat-o pe stradute, pe langa parc si am ajuns la Academia Militara. M-am dus spre Nic Cotroceni sa-mi iau ceva de mic dejun si am stat la coada de mi-a trecut foamea.
Unul care se baga in mijlocul intersectiei striga la mine ca de ce ma apropii, in conditiile in care nu avea unde sa se duca. Decat dracului, in mijlocul intersectiei, pe care a blocat-o. I-am facut niste semne si s-a calmat.
Astea sunt primele semne ale venirii din vacanta. Futu-i.
Nu tu un castel medieval, nu tu prieteni pe munte, nu tu cucerirea Retezatului, nu bunici, nu tu plaja, mare, piscina, nu nimic. Doar avalansa de nevrotici.
De ce?
PS: De maine va povestesc de pe unde am fost.
Update: Este 19:20 si, in prima zi de munca, a trebuit sa abandonez masina din cauza blocajului. Eu nu merg in conditile astea. Metrou direct.
.