Daca tot am zis ieri ca as muri sigur pe Everest, am cautat un loc din care, macar, sa se vada bine. Am gasit mai multe variante de excursii din Kathmandu care sunt pe brief. Una dintre cele mai interesante e asta:
Day 1
Start Kathmandu.
Day 2
Sightseeing tour of Kathmandu.
Day 3
Take the short but spectacular flight to Lukla and trek to Phakding.
Day 4 - 5
Follow the Dudh Kosi and ascend to Namche Bazaar, with time to explore the Sherpa villages.
Day 6 - 7
Trek through the Sherpa heartland to the monastery at Thyangboche for superb mountain views.
Day 8 - 10
Continue up the main Khumbu valley past Dingboche and ascend towards Everest.
Day 11 - 12
Climb Kala Pattar for classic mountain views of Everest and visit the Base Camp.
Day 13 - 15
Retrace our steps to Namche and walk to the mountain airstrip at Lukla.
Day 16
Fly to Kathmandu.
Day 17
End Kathmandu.
Costa intre 400$ si 800$. In functie de durata. Si Everest se poate vedea asa:
Din base camp(5400m) se vede asa(ca sa nu mai zic de feelingul pe care il ai stand in tabara de baza si vezi cum unii se pregatesc sa urce, altii coboara dinspre varf, bucurosi sau tristi):
Mai exista si un tur cu avionul(100EUR) care te duce la 200m de varf. Ei, da. Treaba asta e in top 5 destinatii ale mele.
Din ciclul "Ce am mai vazut astazi in pauza de masa", astazi - panorama de pe Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. Acolo, la etajul 14, este o carciuma care se cheama(surpriza!) "La paispe". Se mananca decent la preturi decente. Dar nu asta e motivul pentru care am ajuns acolo. Ci urmatoarele.
Ministerul Apararii si Marriott
Academia Militara(stanga sus) si Facultatea de Medicina (jos)
Casa Radio (viitor mall)
Si, daca erati curiosi ce se intampla dupa gardurile ei, iata:
Bonus - panorama de aproape 360 grade. Sa iertati micile ei probleme. Toate pozele(10-12 la numar) au fost facute din mana, invartindu-ma pe tot acoperisul spitalului si evitand betoane(ca acelea care se vad in extremele ei, ar fi fost si pe mijloc). Asta are 3 metri lungime si 0.27 m inaltime(originalul are vreo 8 m lungime si 0.7 m inaltime).
La plecare am trecut prin sala de disectie din facultatea de medicina. Cum ii sade bine omului dupa masa. Ii avertizez de acum pe cei mai slabi de inima sa nu intre maine pe blog. Vor fi cateva poze a doua cadavre disecate. :)
Weekend de linisteala. Asa se numesc zilele de la sfarsitul saptamanii trecute. Eu, Bubu, Alex s.a.
Predeal, la Casa Frent, vineri seara, palinca de Alba, ras, mancat si somn. Si somn de-ala bunu', stiti voi. De munte.
Sambata pe zi, Brasov, plimbare pe pietonal. Printre niste cladiri am vazut Timpa.
"Sa urcam!" Si am urcat.
Acolo, sus, totul era facut de unul Cancescu, presedintele CJ Brasov. O placa, o cruce, copacii, muntele insusi parea creat de acest Cancescu despre care scria peste tot.
Sambata noaptea, 3 ATV-uri, 2 trasee. Primul, aiurea prin padure si al doilea pe traseul turistic spre Garbova, am iesit in varful partiei, am ascultat de la cabanier povesti despre cum rupe ursul usa de la bucatarie si intra. Ni s-a spus ca, daca dam de el, sa claxonam toti ca fuge. Traseul a durat ceva si eram toti cu pupilele dilatate.
Am putut sa filmez o frantura, la inceput, cand inca eram pe drum forestier. Ca, prin padure, nu puteam sa iau mainile de pe ghidon, fiind pericol de rasturnat si de rupt gatul.
La intoarcere, dupa ce am dat jos hainele pline de noroi, am mancat pui la cuptor, am baut vin bun si am zis ca stam un pic in pat inainte de a merge la Office. CORECT! Am stat in pat de tot, pana dimineata, toti. Puteai sa tai lemne pe noi.
Salutam inca odata prietenii de la Casa Frent. Recomandam cu caldura locul. Frumos, papa bun, aproape de partie, atv-uri, ultimul racnet de schiuri de inchiriat(vor fi aduse acum din Austria) si sa nu o uitam pe July. Un papagal femela de care n-aveti cum sa nu va indragostiti. Deci puteti merge si singuri ca aveti cu cine vorbi.
La zilele Bucurestilor m-am urcat pe Arcul de Triumf si-am exclamat: Ce tare se vede, bah, de-aici! Acum mai multi ani am urcat intr-o cladire foarte inalta prin Berceni, pe un bloc de 17 niveluri din Baba Novac, in cladirea fostei Bancorex s.a.
Cred ca-mi place sa vad orasul de sus.
Aseara am ajuns pe Casa Presei. Da, da, aia mare de langa Romexpo. Of, Casa Scanteii, e clar acum? Firme luminoase, stema RSR(aia cu grane, dealuri, munti, sonde) sculptata in piatra, cabluri, bufnite, alte pasari, si panorama. Se vedea pana la mama naibii. Se spune ca in zilele senine se vad si muntii. Himalaya?
Acolo sus, unde mai ajung doar electricienii de la firmele de telefonie, STS, firme de taxi si alte dracovenii (pentru ca sunt milioane de antene), am vazut si uimitoarea evolutie naturala: copacul electric.
Creste nestingherit dintre niste cabluri, fara sa aiba pamant la radacina. De-aici am ajuns la concluzia ca e bransat ilegal la retea. Poate se uita la pornaciuni pe cablu. Ce copac!
Ce mai am pe lista? BRD Victoriei, cladirea de langa BRD, Intercontinental, restaurantul de pe pilonii pasajului Basarab(cand o fi gata), TVR... si lista continua.