In varful presei

La zilele Bucurestilor m-am urcat pe Arcul de Triumf si-am exclamat: Ce tare se vede, bah, de-aici!
Acum mai multi ani am urcat intr-o cladire foarte inalta prin Berceni, pe un bloc de 17 niveluri din Baba Novac, in cladirea fostei Bancorex s.a.

Cred ca-mi place sa vad orasul de sus.

Aseara am ajuns pe Casa Presei. Da, da, aia mare de langa Romexpo. Of, Casa Scanteii, e clar acum?
Firme luminoase, stema RSR(aia cu grane, dealuri, munti, sonde) sculptata in piatra, cabluri, bufnite, alte pasari, si panorama. Se vedea pana la mama naibii. Se spune ca in zilele senine se vad si muntii. Himalaya?











































Acolo sus, unde mai ajung doar electricienii de la firmele de telefonie, STS, firme de taxi si alte dracovenii (pentru ca sunt milioane de antene), am vazut si uimitoarea evolutie naturala: copacul electric.


















Creste nestingherit dintre niste cabluri, fara sa aiba pamant la radacina. De-aici am ajuns la concluzia ca e bransat ilegal la retea. Poate se uita la pornaciuni pe cablu. Ce copac!

Ce mai am pe lista? BRD Victoriei, cladirea de langa BRD, Intercontinental, restaurantul de pe pilonii pasajului Basarab(cand o fi gata), TVR... si lista continua.

Hai sus, hai sus, hai sus!

.