Buhagiar prezinta Campari

Stiam ca joi seara mergem la petrecere.
Una Campari. Locul - ciudat. Academia Romana. Cum? Pai parca era o gramada de beton si fiare la care nu s-a mai facut nimic din '89.
Surpriza!
Amenajarea a inceput, parte din cladire fiind gata.
Dincolo de niste coridoare se face mai intuneric si niste fete ne verifica pe liste. Am trecut si am ajuns intr-o sala enorma care nu a trecut prin mana constructorilor. Dar arata bine. Si asta pentru ca a trecut prin mana lui Buhagiar.


















Fazii de panza pe pereti, un candelabru facut din sticle de Campari, mobilier trendos, lumina gandita si boboci din panza. Au izolat si cupola prin care ar fi plouat, in caz de.
Din primul boboc deschis ne-a cantat o doamna, o soprana, dintre baloane de sapun.






















Din al doilea boboc ne-a cantata o doamna cu chitara, dji-gi-dji-djiiii, alaturea de un caine impaiat. Cert e calumea se invatase deja. Cand se dadea lumina jos deodata cu muzica, se stia ca se deschide bobocul si se facea buluc in jurul lui.


















Din bobocul cel mare, si central, ne-a incantat o trupa. N-as putea sa-i spun pe numele ei. O doamna ciufulita, un xilofonist meserias, un chelios-barbos la un instrument oriental cu coarde, la calapa-sintetizator-laptop era un alt barbos care manca microfonul din cand in cand.


















Si mai era acest diavol care canta la un OZN. Si canta bestial. Mi-era, un pic, frica de el.
Una peste alta au cantat foarte. Atat de foarte incat le-as cumpara albumul. Trebuie sa aflu cine sunt, mai intai.

















(Nu pot sa nu spun si ce nu a fost bine. Pun intre paranteze, poate e mai putin vizibil. Ca prea a iesit bine aproape totul. Doar doua baruri la care se statea prea mult la coada si - cea mai tare faza - s-a terminat CAMPARI!!!! Si lumea a baut, dezamagita, ce a mai ramas - votca de facut Campari Votca. Vorba aia: croitorul nu are haine, cizmarul - incaltari si camparul-Campari)

Mai vrem la asa petreceri gandite si muncite.