In varful presei

La zilele Bucurestilor m-am urcat pe Arcul de Triumf si-am exclamat: Ce tare se vede, bah, de-aici!
Acum mai multi ani am urcat intr-o cladire foarte inalta prin Berceni, pe un bloc de 17 niveluri din Baba Novac, in cladirea fostei Bancorex s.a.

Cred ca-mi place sa vad orasul de sus.

Aseara am ajuns pe Casa Presei. Da, da, aia mare de langa Romexpo. Of, Casa Scanteii, e clar acum?
Firme luminoase, stema RSR(aia cu grane, dealuri, munti, sonde) sculptata in piatra, cabluri, bufnite, alte pasari, si panorama. Se vedea pana la mama naibii. Se spune ca in zilele senine se vad si muntii. Himalaya?











































Acolo sus, unde mai ajung doar electricienii de la firmele de telefonie, STS, firme de taxi si alte dracovenii (pentru ca sunt milioane de antene), am vazut si uimitoarea evolutie naturala: copacul electric.


















Creste nestingherit dintre niste cabluri, fara sa aiba pamant la radacina. De-aici am ajuns la concluzia ca e bransat ilegal la retea. Poate se uita la pornaciuni pe cablu. Ce copac!

Ce mai am pe lista? BRD Victoriei, cladirea de langa BRD, Intercontinental, restaurantul de pe pilonii pasajului Basarab(cand o fi gata), TVR... si lista continua.

Hai sus, hai sus, hai sus!

.

De Zilele Bucurestiului

Au fost Zilele Bucurestiului. Da, mai multe. E un oras mare, e normal. New York are Lunile Niuiorcului.

Se anuntau multe evenimente. Unul mai atragator decat altul. Sau inedit.
Ne-am facut temele, am verificat programul pe net, am facut shortlist cu ce merita vazut(din punctul nostru de vedere) si am schitat un traseu.

Sambata pe zi am stat la Coffe Store, la coada calului, si am vazut calestile, domnitele arhaice si covorul rosu pus pentru nu-stiu-cine, in conditiile in care nu era nicio masina pe stradutele din centrul vechi. Covorul rosu era inghesuit pe un trotuar. Se zice ca a trecut imbecilul de Iliescu insotit de 3 sepepisti. Ce bucurie o fi fost pe ei ca merg pe dupa niste stalpi pe o mocheta de cacat - rosie. C-asai in politica.

Pe seara ne-am aglutinat la Universitate si am pornit.

Primul popas: concertul Margineanu din centrul vechi. S-a auzit bine, a fost haios, baiatul ala cu vioara facea minuni din arcus. Hartistul vocal a bagat niste "futu-va-n gat de milogi"(din melodie) de s-au prapadit de ras copiii din primele randuri.




A urmat Piata Universitatii sa vedem inceputul proiectiilor. A inceput cu sunete de mitraliere, tancuri, elicoptere, taburi si picaturi albe care umpleau cladirile. Apoi se transformau in rosu. Dupa care se incarca bateria unui telefon. Sunetele erau destul de freaky.
Apoi:



Plimbare pana in la Izvor, unde se termina Brian Adams si incepea show-ul de apa, foc si lasere. Elaborat si de multi bani. Placut ochiului.



Ni se spune ca incepe, in fata Casei Poporului, focul de artificii. Un puhoi de lume se revarsa pret de 20-30 de minute spre piata. Si poc-poc, si bum-bum, si alarme de masini, si lume la geam.



La ultima pocnitura am facut stanga-imprejur si am plecat la Universitate de unde, motorizati, am plecat la Arcul de Triumf. Se putea vizita. Ne-am urcat pana, hat, sus. E ceva ascensiune.
Era plin. Se vedea ceva-ceva. Era mai tare daca mergeam ziua.
Spre Piata Victoriei.



















Spre Piata Scanteii



















Aici ne-am incheiat periplul de 5 ore (20:30 - 01:30). Am dormit rupti. Si eu, si Bubu si Tudor. La Tudor am ceva indoieli, ca e pasare de noapte.

Duminica am bagat plimbare de la Unirii spre casa Poporului pe la casutele de mestesugari. Am mancat placinta cu mere, cu dovleac si kurtos kolacs.

Dupa care am vazut Muzeul de Istorie, cu toate replicile Coloanei lui Traian si gramezile de aur din tezaur. Da, am vazut toate aurariile din cartile de istorie: closca cu pui, coifuri, coroane si tetraevangheliere. Astia au lasere prin pereti, nene. Sa nu cumva sa momesti closca.

La final, strada Edgar Quinet, buchinisti si anticari.

M-am ales si cu cate ceva. Si de la expozitia de fosile de la Antipa. Si de la anticari. Despre astea, intr-un episod viitor. :)



UPDATE: E adevarat, pe alta parte, ca s-au cheltuit bani electorali. Ca au fost 549 de ani de atestare. Nici macar nu a fost cifra rotunda.