Climbing Everest - the next best thing

Daca tot am zis ieri ca as muri sigur pe Everest, am cautat un loc din care, macar, sa se vada bine. Am gasit mai multe variante de excursii din Kathmandu care sunt pe brief. Una dintre cele mai interesante e asta:

Day 1

Start Kathmandu.

Day 2

Sightseeing tour of Kathmandu.

Day 3

Take the short but spectacular flight to Lukla and trek to Phakding.

Day 4 - 5

Follow the Dudh Kosi and ascend to Namche Bazaar, with time to explore the Sherpa villages.

Day 6 - 7

Trek through the Sherpa heartland to the monastery at Thyangboche for superb mountain views.

Day 8 - 10

Continue up the main Khumbu valley past Dingboche and ascend towards Everest.

Day 11 - 12

Climb Kala Pattar for classic mountain views of Everest and visit the Base Camp.

Day 13 - 15

Retrace our steps to Namche and walk to the mountain airstrip at Lukla.

Day 16

Fly to Kathmandu.

Day 17

End Kathmandu.

Costa intre 400$ si 800$. In functie de durata. Si Everest se poate vedea asa:

Din base camp(5400m) se vede asa(ca sa nu mai zic de feelingul pe care il ai stand in tabara de baza si vezi cum unii se pregatesc sa urce, altii coboara dinspre varf, bucurosi sau tristi):

















Mai exista si un tur cu avionul(100EUR) care te duce la 200m de varf.
Ei, da. Treaba asta e in top 5 destinatii ale mele.

.

Everestul din vis

Ieri am vorbit la birou despre Alex Gavan si despre asensiunea lui pe Everest. Este prima expeditie romaneasca fara oxigen. A inceput pe 31 martie si va dura cam 70 de zile, fiind necesara o lunga perioada de aclimatizare. Intre tabara de baza (5300m) si varf vor fi stabilite inca patru tabere intermediare, la altitudinile de 6000 m, 6400 m, 7200 m si ultima in asa zisa “zona a mortii” la 8000 m.

Alex a urcat in mai putin de doi ani pe 3 optmiari: Makalu -8463, Cho Oyu - 8201 si Gasherbrum - 8068. Visul lui este sa urce pe toti cei 14 optmiari fara oxigen. Sper ca Everest va fi, acum, al patrulea.

Faza tare e ca, dupa discutia de ieri, am visat azi-noapte ca eram undeva de unde se vedea Everestul cam asa:















Si, pe langa tampeniile aferente(ca una s-a tuns zero si ce par frumos avea :) ), vorbeam tot felul de lucruri despre ascensiune cu un tip experimentat care stia totul. Oare ma pregateam? Nu cred. Eu as muri sigur acolo. Sper ca, in subconstient, nu sunt atat de inconstient.

Si, ca sa vedeti ca nu e simpla urcarea fara oxigen la altitudine extrema, aici e filmul de pe varful Makalu - 8463. Observati cat de greu isi gaseste cuvintele(creierul ajunge sa functioneze la 30% din capacitate) si zgomotul pe care il face cand respira. Ritmul alert al respiratiei nu e dat neaparat de oboseala. Acolo respiri, involuntar, atat de repede tot timpul ca sa ai aport cat mai mare de oxigen. Da, as muri acolo. :)