Mulțumesc

Tuturor celor care m-au sunat, felicitat, încurajat. Tuturor celor care mi-au dat mail, sms, mi-au scris pe facebook, pe yahoo sau pe blackeberry messenger. Tuturor celor care m-au pupat și îmbrățișat. Tuturor celor care s-au gândit la mine.

Mențiune specială: Bogdan și Oana, cu care m-am trezit la ușă, cu tort, măști, coifuri și instrumente de făcut zgomot.

Mulțumesc!

Kaput bateria, cacaia distracția!

Da, mi-a murit. În mers! Am auzit cum dă rateuri clima, mi se aprindeau becuri în bord și mi se stingea display-ul. Totul a culminat cu pierderea servodirecției. Mă simțeam într-un camion vechi, atât de greu mergea volanul. Noroc că eram pe langă casă, căutam loc de parcare.

Am oprit pe dreapta, am oprit motorul și am pus iar contactul. Clac-clac-clac! Și gata.

Becul bateriei era negru. Am împins mașina pe un loc de parcare chiar de lângă bloc. Am lăsat bilete în geamuri cum că e defectă, că-mi cer scuze, și că o iau dimineață.

Am încercat să pornesc mașina cu un roboțel (de la Bogdan zicere). Clac-clac! Nu s-a dat pornită.

După consultări pe telefon am ajuns la concluzia că trebuie să încerc sa o reîncarc cu un redresor, peste noapte. Bun.

A venit Oana, săritoare din fire, și m-a deplasat la tatăl ei pentru redresor. Mulțumesc, Oana!

Acum trebuia să și scot bateria din mașină. Am luat patent, am luat lanternă (fiind noapte deja), n-am luat mănuși. Greșit.

Am desfăcut bornele dar bateria nu se clintea. Iar pe telefon, am aflat că trebuie să aibă pe undeva un șurub care o ține fixă. L-am descoperit, doar că era băgat printre baterie și niște furtune. Nicio șansă să ajung cu patentul. Am mers la service-ul de lângă bloc (mare noroc) și am împrumutat o tubulară. Nem fraier!

După ce am rezolvat șurubul am încercat să scot bateria. Degeaba, nu ieșea. Nu o lăsau niște părți de metal ale bornelor. Iar am sunat. Am aflat că trebuie să insist pe un colț și iese. Zece julituri pe mâini mai târziu a ieșit. Am pus-o lângă mașină, am închis capota și mi-am dat seama că nu pot închide mașina din telecomandă fără curent. Mi-am zis că sunt deștept și o închid cu cheia. Am închis ușa mea și la ușa din dreapta, surpriză, nu este gaură de cheie.

Douăzeci de nervi mai târziu, după ce am pus bateria la loc și am închis mașina, am scos-o (mult mai ușor, m-am julit doar de 4 ori) și mașina era asigurată. Perfect! Credeți voi că era perfect. Uitasem redresorul și aparatul de măsură în portbagaj. Care se deschide de la buton! Buton care nu avea curent, evident. Ați priceput.

Bateria a mers în casă și am coborât să iau sculele din portbagaj. Mașina-mi părea pustie și rece. Nu se aprindea lumina, nu cânta muzica, nicio lumină pe bord. Era moartă. Am rabatat scaunul meu, am intrat în spate, am rabatat o parte a banchetei și aveam acces la portbagaj. Doar ca nu aveam lumină. Ha, ha! Credeți voi că nu aveam! Lanterna era în mână. Nem fraier!

Am identificat sculele, le-am extras, am dezrabatat bancheta, am dat marșarier ca să ies din mașină, am dezrabatat scaunul meu, am dezdeschis ușa, și gata. Pfiu!

(zece minute mai târziu) Zumzetul redresorului umplea camera de speranță. Pe telefon mi se sufla cât ar trebui să arate aparatul de măsură dacă treaba e bună. Părea bună. Treaba.

(în același timp) Suna celălalt telefon. Număr ascuns. De patru ori. Urăsc numerele ascunse. De fapt nu le urăsc, nu le agreez. Am răspuns. Era un nene care-mi spunea să-mi iau mașina că el sună la poliția comunitară să mă ridice. I-am explicat că e o problemă, că exact acolo a murit bateria, că suntem vecini și că e o ditamai parcarea 50 de metri mai încolo. Tot lângă bloc. El nu și nu. Că el parchează acolo, mă blochează, și pleacă în concediu. I-am spus că nu-l cred.

Când am văzut că nu mă înțeleg cu posesivul i-am închis telefonul și am coborât. Încerca să-mi spună că de-aia plătește locul, să fie liber. Nu prea mă puteam uita la el, mi-era lehamite. AM deschis ușa și mă uitam la el. La care mă întreabă: Ce vrei să fac eu? I-am explicat că mi-e greu să scot mașina dacă nu-și mută vagonul mai acana.

L-a mutat și am început să trag de mașină. De-abia o băgasem acolo, peste dâmburi de zăpadă și gheață. Nu și-ar fi curățat locul! Pardon el are SUV și nu are nevoie de loc de parcare curat. Pff!

Cu toate că la telefon chiar se oferise să mă ajute să o împing, doar-doar îmi iau mizeria de pe covorul lui, acum uitase. Când a văzut că nu prea e chip să o scot singur din frigiderul lui, mi-a zis că nu o fi foc o seară, să o las acolo. I-am spus ca merci și că asta e atitudinea normală.

De dimineață am coborât ca o floare, cu bateria în dotare. Am plasat-o și am băgat cheia. Era și mai varză. Bun. Mi s-a suflat în telefon (oamenii se documentau pe net în timp ce eu ma luptam cu bateria) adresa unui magazin cu baterii care era și aproape de mine. Mulțumesc, Adi!

Am luat-o, am pus-o, mașina a pornit brici și am dat niște ture de control. Fără probleme. Frica mea era alternatorul, așa cum mă speriaseră unii. Dacă a murit în mers el trebuie să fie de vină. Dar Adi (mulțumesc, Adi) mi-a spus că i se întamplase și soției lui același lucru, a schimbat bateria și e ok și în ziua de azi. Mi-a dat speranțe.

În drum spre magazinul de baterii a fost ok. Am parcat și am așteptat măsurătoarea. Așa se dă garanție la baterie. Doar dacă alternatorul încarcă. Deci ăsta era testul final. Scorul a fost 14.04 volți și a fost câștigător. Am mai dat o tură și treaba e în continuare bună.

Le mulțumesc celor care au fost alături de mine.

Așa m-am distrat ieri și azi. Ceea ce nu vă doresc.

Limba chineză și prietenă

Un poet pe nume Shi trăia într-o casă de piatră și îi plăcea să mănânce carne de leu. S-a jurat că o să mănânce zece dintre ei. Obișnuia să meargă la piață să caute lei și într-o zi la ora zece, mare noroc, a văzut zece lei acolo. Shi i-a omorât pe lei cu săgeți, le-a luat corpurile și le-a cărat până la casa lui de piatră. Cum în casă picura apă, le-a cerut servitorilor să o usuce. După aia a încercat să mănânce corpurile celor zece lei. Dar atunci a realizat că cei zece lei erau din piatră. Încercați să explicați ghicitoarea.

Așa se traduce povestea lui Shi din chineză. Partea tare e că, spusă în limba lor, conține numai "shi" pe diverse modulații. Voilà!

Am rugat un prieten chinez să mi-o citească. Ce ne-am mai distrat!

Cine a zis că e grea chineza?

O săptămână fără facebook

Cinci cereri de prietenie, trei mesaje si cincisprezece notificări. Asta s-a întâmplat de când am zis că iau pauză.

În prima oră după ce am scris îmi tot venea să intru să văd dacă a zis cineva ceva. După aia mi-a trecut. Am uitat de facebook.

M-am uitat acum și sunt vreo zece ziceri. Glumițe și neîncredere. Vă mulțumesc. :)

Mi-am dat seama care e treaba cu facebook-ul.

E un loc unde să-ți pierzi timpul. Mult timp.

Vezi oameni care au zeci și zeci de posturi pe zi: filme, linkuri, poze, statusuri mai mult sau mai puțin patetice, comment-uri. Te întrebi: de unde atâta timp? Eu lucrez de acasă de un an de zile și tot mi se pare o pierdere de timp teribilă. Nu vă ascund că am șters din listă mulți oameni care umpleau wall-ul în fiecare zi.

Mi-am mai dat seama de ceva. Mai e și mirajul reacțiilor: le-a plăcut poza?, le-a plăcut linkul?, le-a plăcut ce status am?, le-a plăcut ce am comentat la altcineva? câte comment-uri am? WOW! 26! ce popular/ă sunt!

Apropo de lista de prieteni. Nu țin în listă necunoscuți. Chiar dacă doar pe unii îi accept, dacă nu spun nimic, îi șterg din când în când. La fel, șterg oameni cu care nu comunic nimic o lungă perioadă. Scopul aici este comunicarea nu hai să avem lista cât mai lungă.

Unii mă întrebau de ce până marți, nu mai rezist până miercuri? Ba da, doar că mâine iese cel mai recent număr al ziarului Țara lu' Garcea și azi trebuie să-l promovez. Și cum toată lumea stă pe facebook, e un loc bun de promovare. :)

În concluzie nu am avut simptome de sevraj. Nu am tremurat, nu am plâns, nu am mâncat mai mult. După cum am spus și la filmul Avatar, de la care lumea se deprima pentru că nu putea trăi pe Pandora, reacțiile astea sunt pentru proști, pentru slabi, pentru neadaptați. Care se agață de tot felul de mizerii de genul ăsta. Doar-doar au un motiv să fie victime, să fie deprimați.

E chiar indicat să iei pauze. Găsești alte lucruri de făcut.

Viața începe după ce închizi facebook-ul. Și calculatorul, în general.

Viața e afară.

Predatorii atacă Republica Moldova

Panica pune stăpânire pe Basarabia!

Un comando de douăzeci de predatori a fost văzut trecând Prutul. Sunt foarte bine echipati în gură și acționează în echipă. Au metode native de camuflaj și de semnalizare acustică. Urlete lungi au băgat cetățenii în sperieți. Toți sunt convinși că au auzit limba română.

Ultima dată când un predatorii au fost văzuți peste Prut a fost acum 40 de ani. Deci cu mult înainte de vestitele filme. Începem să ne facem o idee despre sursa de inspirație.

Viceministrul mediului confirmă prezența lor îndeamnă oamenii să nu se teamă. Niciun atac nu a avut loc asupra oamenilor. El declară că predatorii vor ajuta la regularizarea numărului de câini, pisici și vulpi. Oare ce se ascunde în spatele acestor nume de cod?

Semnele apariției predatorilor lor sunt:

- zăpada galbenă (un fluid propriu corpului lor)

- două bestii unite în jurul cozilor (un ritual de luptă împotriva dispariției speciei)

- oase de animale (folosite probabil la vrăjile din nopțile cu lună plină)

Arnold Schwarzenegger nu a făcut încă nicio declarație. Echipele noastre fac presiuni.

Decât un titlu (sic!)

Am fost la film. Little Fockers. Haios.

Mai puțin haios a fost ce se petrecea la cozile de la bilete. Era Orange Wednesday și aglomerat.

Cred ca am auzit de 857 de ori cuvântul decât folosit greșit.

- Decât două filme îmi plac.

- Mai sunt decât 24 de locuri.

- Luăm 4 bilete sau decât 3? șamd

Îmi venea să fug în lume, plâns și despletit.

În situațiile astea decât se folosește numai pe lângă un verb la forma negativă: nu + verb + decât.

Au la dispoziție și sinonime ale lui decât, care pot fi folosite în forma pozitivă: doar, numai.

Deci:

- Nu imi plac decât două filme sau Numai două filme îmi plac

- Nu mai sunt decât 24 de locuri sau Mai sunt doar 24 de locuri

- Luăm 4 bilete sau numai 3?

Ăștia sunt decât o generație.

Generația Decât.

Superstiții explicate

Nu sparge oglinda că sunt șapte ani de ghinion, nu vărsa sarea că ne certăm, nu trece pe sub scară, pisica neagră e rea, vineri 13 este groaznic șamd.

Îmi plac mult superstițiile. Poate pentru ca nu am niciuna si le pot privi de la distanta, obiectiv. Mă distrează când văd oameni care chiar cred că se ceartă cu cineva dacă varsă sarea. Adică un fel de piatră pisată, care întâmplător are gust sărat, aduce ghinion dacă este împrăștiată. Sigur! Poate ne și punem creierul la muncă puțin!

Am și câteva explicații pentru unele dintre superstiții.

Nu vărsa sarea, că ne certăm

În Evul Mediu sarea era extrem de rară. Era și valoroasă, din cauza greutății extragerii ei din subsol. Ca urmare a devenit obiect de schimb, de ofrandă, chiar și de plată. De unde și denumirea de salariu. Se spune chiar că denumirea soldat vine din latinul sol dare - a da sare. Soldații erau plătiți cu sare. Este evident că ea nu trebuia vărsată.

Din toate lucrurile astea, ce s-a reținut până în zilele noastre? Că e semn rău dacă verși sarea. Îmi și închipui un părinte care îi spunea copilului: dacă verși iar sarea, ne supărăm! De aici e doar un pas până la a spune că superi duhurile rele și că trebuie să arunci un pic peste umăr, în ochii lor. Doar-doar ai fi mai atent de acum încolo!

Data viitoare când o vărsați gandiți-vă doar ca e mai bine așa pentru sănătate. Sarea nu e bună în cantitați mari.

Pisica neagră

Vine din ere de mult apuse. Egiptenii aveau o zeiță, Bast, care avea cap de pisică. Celții si nordicii aveau și ei zeități cu imagine de pisică.

Când creștinismul a urcat puternic a vrut să scape de simbolurile altor zeități (apropo de intențiile bune ale bisericii). Posesia unei pisici te transforma automat în vrajitoare. Ca urmare pisicile au fost damnate si aproape exterminate. Din păcate s-au înmulțit șobolanii, care au transmis ciuma, care a omorât cam o sută de milioane de oameni.

Deci pisica e cu pis-pis-pis, nu cu pietre-n cap si cu sperieturi.

Nu se trece pe sub scară

Scara, rezemată de casă, face un triunghi împreună cu pământul. De unde sfânta treime și interdicția de a o traversa, că doar nu esti cu diavolul!

Când se trece pe sub scară se lasă capul mai jos pentru a evita buba. Atât!

Trifoiul cu patru foi aduce noroc

Doar unul din zece mii are patru frunze. Deci dacă ești norocos că l-ai găsit se presupune că vei avea noroc în general. Corect. Vinde-ți casa și joaca la Loto, sigur câștigi.

Dacă spargi oglinda sunt șapte ani de ghinion

Se spune așa pentru ca blambecii care au văzut prima dată oglinzi credeau că o parte din tine se află în ea. Evident, altfel cum te-ai fi văzut în ea? Pe cale de consecință era semn rău dacă o spărgeai. Se spărgea și sufletul tău.

O altă parte vine din pedeapsa pe care o primeai dacă spărgeai oglinda cuiva. O perioadă nasoală.

Vineri 13

Civilizațiile nordice aveau 12 zeități. Evident, pentru că atâtea luni are anul. A treisprezecea era rea. Era în plus.

Se spune că Iisus a fost răstignit într-o vineri. Se mai spune că Iuda a fost al treisprezecelea oaspete la cina cu pricina.

Într-o zi de vineri, care era și pe 13, regele Filip i-a arestat și torturat pe Templieri. Lăsând prostiile la o parte, le voia averile. Dar asta e altă poveste.

Eu n-am pățit nimic până acum. Poate-s norocos. Poate e de la trifoiul cu patru foi pe care-l am în sân.

Să bați în lemn să nu ți se întâmple ceva rău

In Anglia evului mediu, un condamnat la moarte prin spânzurare (tâlhar sau criminal) putea alerga la biserică să se refugieze de cei care-l urmăreau. Ca să i se deschidă trebuia să bată în ușile din lemn masiv. Lumea a început să bată în lemn din reflex, să nu li se întample.

Bat în lemn.

Nu te uita la nevastă-mea că o deochi!

A apărut din dorința de a proteja o persoana frumoasa și dragă. Aveai un motiv să le spui oamenilor să nu se holbeze la iubita ta.

Partea a doua este cu copiii. S-a făcut un studiu și s-a arătat că, în 30% din cazuri, copii pot avea reactii negative în următoarele ore, după ce au fost supuși privirilor excesive ale unui grup de adulți. Dar ăsta este un atavism. Cam la toate animalele vertebrate (inclusiv om) privirea directă poate înseamna amenințare, agresivitate. Ăsta este un semnal de avertizare pentru copii. Creierul lui începe să proceseze intens si devine încărcat. De aici și reacțiile ciudate.

Când se spune de deochi creierul începe să proceseze alte informații și se liniștește.

Ptiu, să nu vă deochi!

Închei cu câteva ziceri despre superstiții:

Superstiția este religia minților slabe, a spuns Edmund Burke.

Voltaire - Superstiția este pentru religie așa cum astrologia este pentru astronomie - fiica rea a unei mame înțelepte. (aici aș avea câte ceva de comentat despre religie dar nu e momentul)

O convingere care nu lasă loc de îndoieli nu este o convingere, este o superstiție - Jose Bergamin.

Țara lu' Garcea nr. 6

Apare miercuri, 19 ianuarie 2011.

Din sumar: Români, vă ordon, treceți granița!, Boc este extraterestru, Singur în Europa 5, Crin Antonescu își deschide sectă, O zi din viața lui Sorin Oprescu, La Cornu nu se măcăne!, Cum am boicotat benzinăriile, Alo? Nă seara! Garcea la telefon, Mămăliga otrăvită, Reduceri de prețuri pe litoral în februarie, Cum va arăta Mamaia în 3012, Primiți cu furatul?, 'Neața cu Daniela Crudu, Mihaela Rădulescu mai scoate două cărți, Crudu revirginată, S-a legalizat iarba!, Moarte si wați, O țară dintr-o pensie, Zoobotanicele - ultima fiță, Avantajele vieții de gras, Fițe la biserică, Leucemia vindecă sărăcia, Vremea cu Vrăjitoarea Mississippa, Copos va plăti fotbaliștii în natură, Cum să te desparți de Marica, Un cârnat de 25.000 EUR!, Girafa se trage din capră?, SUA își deschid frontierele pentru români.

Să nu uit: ca de obicei, Horrorscopul vesel.

Lejer

Cam ăsta e feelingul.

Marea Huiduiala

Ion cade în fântână. Vasile îl scoate, salvându-i viaţa. La ieşire, Ion spune că Gheorghe l-a împins. În orice ţară din lume, Vasile e un erou. Dă interviuri, scoate o carte, se face un film după viaţa lui. În America, se face unul şi despre Gheorghe. În România, eroul satului e însă... Costel: n-a fost acolo, n-a văzut nimic, dar povesteşte tuturor întâmplarea la cârciumă, contra unei ţuiculiţe.

S-o luăm altfel: Şerban Huidu s-a accidentat la schi. Accident grav, dar banal. Faptul că victima e o persoană publică ar justifica interesul (limitat al) presei în orice ţară. Ei da, dar presa de la noi nu cunoaşte alt interes decât Măria Sa Ratingul. Şi atunci, merge orice. Hai să ne mutăm (ore-n şir!) cu camerele şi proiectoarele în sufrageria unui părinte speriat, care-şi strânge telefonul în braţe, sperând că cineva îl va suna să-i spună că fiul său trăieşte. Hai să cerem reacţii de la oricine l-a văzut vreodată la televizor (de la preşedinte până la portar).
Oamenii năvălesc să răspundă, mulţi n-au făcut nimic în ultima vreme ca să merite să apară pe sticlă, e super-ofertă! Vrem imagini, de unde imagini? Doar suntem televiziuni! Hai să spargem blogul victimei şi luăm de acolo tot ce ne trebuie. Între noi fie vorba, asta-i ca şi când i-ai sparge casa ăluia din spital şi i-ai vinde lucrurile încă din viaţă. Pe scurt, ştirea e asta: Doamne, cât ne pasă nouă de Huidu, of, of, măi, măi! Nu exagerez: pe 30 decembrie, 36 minute dintr-un telejurnal de 45 au fost aşa.

În ziua aia, e clar că nu s-a întâmplat în lume nimic altceva. În zilele următoare, alţii au năvălit la televizor: cei care-l înjură sau îl iartă pe Huidu pentru glumele sale. V-a luat Huidu la mişto de la reanimare? V-a cerut el iertare? Ce vor aceste găini cu gâtul tăiat, care se zbat pe sticlă? Dacă le baţi obrazul, televiziunile îţi răspund că milioane de români au urmărit cu interes. Aici e buba! TU eşti buba! În viaţă, sunt situaţii când a fi martor la un delict este o formă de complicitate.
Când cineva îşi bate nevasta, sari s-o aperi sau suni la poliţie, nu stai ca boul să te zgâieşti, chiar dacă-ţi faci cruce şi-i plângi de milă. Altfel, e ca şi cum ai fi bătut-o cu mâna ta. Ai fost impresionat de ştire? Foarte bine! Stinge televizorul, trimite-i lui Huidu un mail de încurajare, pune o lumânare la biserică sau – mult mai bine – du-te şi donează sânge la spitalul din colţ, ca să salvezi o altă viaţă! Oricum, nici o televiziune nu va face reportaj despre fapta ta: cică nu le place să arate sânge pe sticlă...

Ce lipsea?
Iată cum ar fi umplut ziariştii dintr-o ţară europeană aceleaşi 36 minute: reportaj despre sistemul sanitar din Austria, în comparaţie cu al nostru; sfaturi utile pentru orice român care se accidentează în străinătate; anchetă despre faptul că un sejur la schi la noi costă mai mult ca la Innsbruck; interviu cu Ministrul Turismului (sigur-sigur şi-ar fi făcut timp!) despre respectarea normelor de securitate europene în staţiunile de la noi; anchetă despre câţi tineri şi-au permis să plece la munte de Sărbători; câţi copii mai învaţă azi schiul, faţă de – să zicem – anii negri ai comunismului?
La noi s-a făcut ”decât” ce ai văzut. Ce n-ai priceput, e că televiziunile au vândut pe mii de euro spaţii publicitare din coma lui Huidu, dar mai ales din coma ta, române! Că doar n-o să-mi spui că ţi-a funcţionat creierul cât ai belit ochii acolo?

Tudor Potra

(articol din Țara lu' Garcea nr. 5)

Hot Pan - manacare sanatoasa care ingrasa

Tot trec peste un canal de teleshopping - Top Shop TV - care vinde tot felul de mizerii la supra-pret, pretinzand ca faci o mare afacere. Am facut adineauri niste comparatii intre situl lor si vreo doua situri care vand produse similare, dar facute de firme cu traditie. Cam toate produsele de firma erau mai ieftine decat prostioarele de la teleshopping.

Una dintre ele este Hot Pan. Adica o tabla cu capac pe care o bagi in priza. La numai 199 de lei. Ma pufneste rasul!

Ecranul era plin de cuvinte-cheie: sanatos, hranitor, delicios.

Evident ca apareau si oamenii care laudau produsul. Ca ce minunatie, ca ce usor se gateste, ca se mananca sanatos... Stop! Se mananca sanatos? Chiar insistau cu mancarea sanatoasa. Haideti sa vi-i arat pe cei care spuneau ca ei mananca sanatos. Sunteti pregatiti?

Adica niste grasi ne explica ce sanatos mananca ei. Nici macar una dintre persoanele care prezentau produsul nu era in forma. Probabil merg pe cutumele medievale romanesti care spun: gras si sanatos sau gras si frumos. Le-as face analizele celor de mai sus si i-as ruga sa alerge 100 de metri. Dar nu vreau sa-i terorizez. Mai bine sa stea infundati in canapele asteptand prajelile facute in tabla supraevaluata.

Va dati seama in ce lume traim?

UPDATE: Mi-am amintit inca ceva: toti spuneau hot pen [pen] in loc de hot pan [ˈpan]. Adica Pix Fierbinte in loc de Tigaie Fierbinte. Ne spun, fara sa vrea, ca tigaia asta e fix-pix.

UPDATE2: Am primit informatia ca scoate si fum, nu e cum spun ei, fara.

Tara lu' Garcea nr. 5

Proaspat din tipar:

Din sumar: Becali face biserica pentru oi, Ponta prins cu papusa, Anna Lesko a pozat goala, 2011 - anul Boc-ului, O zi din viata lui Crin Antonescu, Vreau sfarsitul lumii, Masurile de criza pe 2011, Noi nu suntem normali, Sa ne mutam in Bulgaria, Marea Huiduiala, Alo? Garcea la telefon!, Ecouri dupa Revelion, Cine transmite in direct Sfarsitul lumii?, Cele mai frumoase vedete - Nicolae Guta, Fata de la pagina 5 este virgina, Daniela Crudu propusa la Nobel pentru literatura, Muzeul mitocanului roman, Politia cere reluarea Revelionului, Noi metode de ingropaciune, Castiga la licitatie chilotii lui Boc, Ce sa faci in caz de cutremur, Viagra compensata, Ne dam singuri foc la sport, Copos inchiriaza echipa, Dinamo va juca in Premier League, Vremea cu Daniela casierita, L-am intalnit pe Irinel Columbianu, Mama omida la mayasi.

Miercuri, 12.01.11, in toata tara.

Polul Nord magnetic se muta

Panica-n ciuperci!

Pe siturile romanesti de stiri apare una "ingrijoratoare" - s-a inchis un aeroport din Tampa, Florida, din cauza deplasarii Polului Nord magnetic.

Stirea este editata folosind expresii grave gen:

- "... pentru ca polul se deplaseaza spre Rusia" - asta ca sa sune a conflict, a amenintare

- "... consecinte ingrijoratoare..." - de parca ar avea ei habar ce consecinte ar putea avea o inversare a polilor, ca ultima, petrecuta acum 780.000 de ani

- "... campul magnetic devine zero in timpul inversarii." - asta ca sa panicam lumea care nu face diferenta intre camp magnetic si gravitatie - oare o sa zburam?

Daca ne uitam pe siturile serioase de stiri, de afara, vedem ca aeroportul din Tampa, Florida, a inchis saptamana trecuta una dintre piste. Saptamana asta a venit randul alteia sa fie inchise. Intre timp traficul are loc pe cealalta. Deci nu s-a inchis un aeroport.

De ce au fost inchise? Pentru a redesena semnalizarile! E adevarat ca treaba asta are legatura cu deplasarea nordului magnetic, dar asta nu s-a petrecut peste noapte. Pur si simplu a venit momentul sa faca ajustari pentru ca orientarea se face dupa polul magnetic. Cei din Tampa for sa fie primii foarte exacti.

Care este ingrijorarea siturilor serioase? Ca o sa fie mai multa galagie pentru rezidentii din jurul pistei functionale.

Asta in timp ce la noi se anunta ceva "ingrijorator". Oare o fi Sfarsitul Lumii?

Sa va fie rusine, ba, stiristilor, ca altfel nu stiu cum sa va mai spun!

Politia mai si derapeaza

Se facea ca era noapte si ca ieseam de la biliard. La dorinta pofticiosului prieten cu care eram, am facut stanga pe Splaiul Independentei, sa mergem la o trattoria pentru a se consuma pizza.

Ei bine, aici, pe Splaiul Independentei, s-a intamplat un lucru oribil. Strada era acoperita de o pojghita de zapada/gheata. Aceeasi strada era pustie. Si larga. M-am uitat inainte, nu venea nimeni. M-am uitat in oglinda, era o masina foarte departe.

Deodata, mare atentie, masina a inceput sa derapeze stanga-dreapta. De vreo cateva ori ori. Eu n-am nicio legatura. Ea a derapat de capul ei. Cred ca a vrut sa vada daca isi face ESP-ul treaba. Un fel de self test.

Sa revenim. Dupa ce masina (singura!) a facut acele manevre, extrem de periculoase si pe care nu le recomand niciunei alte masini, ghiciti ce am vazut in oglinda retrovizoare! Girofaruri! A naibii, masina aia mica din departare era chiar masina aia alba cu girofaruri. Am tras pe dreapta, civilizat, sa o las sa treaca. Ca doar ce treaba avea cu mine? Daca tot am tras pe dreapta s-a oprit si ea. Imediat a aparut la geam un domn reflectorizant. M-am si speriat. Si asta pentru ca eu sunt emotiv, sensibil. Am senzatia ca nici nu s-a prezentat. Pai e frumos asa? Traim in jungla?

Mi-a cerut actele. Evident ca i le-am dat. Ma simteam neprihanit. El incepe sa vorbeasca foarte revoltat si sa spuna ceva de retinerea permisului pentru doua luni. L-am intrebat pentru ce motiv. Mi-a raspuns ca nu se fac de-astea pe strada. Am iesit din masina si i-am explicat ca masina a derapat pentru ca este zapada pe strada. A iesit si prietenul din dreapta. Le-a spus ca este avocatul meu si ca poate confirma conditiile in care se afla carosabilul. Si de aici o intreaga tarasenie in care politistii s-au simtit iritati si in care eu am inceput sa fac poze. Masinii de politie si strazii. Asta ca sa se vada conditiile.

Se poate observa cu usurinta zapada de pe partea carosabila. Unul dintre oamenii reflectorizanti a inceput sa-mi faca si el poze, spunand ca si el poate. Si l-am intrebat la ce-or sa-i foloseasca. Nu a avut un raspuns.

Dupa o vreme m-au avertizat verbal, mi-au spus sa nu mai fac asa pe strada si mi-au dat actele. Nu am mai stat sa le explic din nou ca masina a derapat si mi-am vazut de drum. Asta ca sa vedeti ce se poate intampla daca firma de deszapezire nu-si face treaba.

Trebuie totusi sa admit ca politistii au dreptate. Nu se fac asemenea manevre pe strada. Nici daca este pustie. Se pot intampla minunatii neplacute.

Kids, don't try this in traffic!

Eclipsa mea

Am deschis geamul si am pus trepiedul (a se citi "o chestie de 10 cm, cu trei picioare") intr-un echilibru precar, cu doua picioare pe termopan si unul pe pervaz. Am facut o prima poza, fara filtru (a se citi "ochelarii de la eclipsa din 1999"). A iesit minunat, doar ca nu se vedea eclipsa partiala. Nici macar partial.

Apoi aparatul de fotografiat (a se citi "sapuniera") a primit ochelarii. S-a schimbat situatia. Evident ca in limitele opticii disponibile si ale zoom-ului optic 3x pompat digital. Am testat mai multe programe presetate pentru ca nu am setari manuale (ptiu!). Asa am ajuns aici la programul Soft snap cu care ieseau cel mai bine si cu care am reusit sa fac seria de mai jos.

Mi-a placut mult (a se citi "nu mi-a placut deloc") cand a intrat cablul in dreptul Soarelui.