Amintiri din copilarie

UPDATE: Am primit si spotul.

De dimineata, in trafic, am avut un flashback provocat de un spot radio. Pe care nu-l gasesc.

Am speranta ca il primesc dupa-amiaza.
Bun. E pentru Romanian Classic - o gama de vinuri. Un nene merge sa-si inmatriculeze masina si vrea sa sublinieze birocratia din sistem. Spune ca are certificatul de provenienta al ventilelor, nu-stiu-ce-acte de la nu-stiu-ce-directie, ABS, ESP, MCTL. Si aici am avut flashback-ul. Mctl, mctl, mctl... da! Era o vorba, in copilarie, care zicea asa: "cine nu face nu-stiu-ce, MCTL". Si MCTL venea de la ma-sa curva, tac-su labagiu. O tampenie, evident.

Acum ma gandesc la intentia introducerii mctl-ului in spot. Adica imi este greu sa cred ca e intamplator. O vad clar ca pe o injuratura mascata adresata birocratilor. Targetul de vin, fiind peste 25-30 de ani, o poate intelege - deci are sens. Clientul o sti de ea sau e un easter egg al bajetilor din agentie?

Incerc sa pun spotul mai tarziu.

Weekend cu Diana Krall

Si nu numai cu ea. Ci si cu cei trei din trupa: chitaristul, contrabasistul si bateristul. Nu pot sa spun care dintre ei a fost mai tare. Stiu doar ca fiecare a starnit ropote de aplauze. Chiar si Diana a spus: I get the best seat in the house. I'm in the front row. Si i-a aplaudat. Ne-a mai spus ca la ea in familie au cantat la pian bunica, bunicul, mama, tatal. Nici ea nu s-a putut abtine.

Faza: la 9 fix, cand s-au dat exit poll-urile, s-au aprins sute de licurici in cautare de rezultate.

La cererea privitorilor pun si o poza cu acvariul cu testoase si pesti in noua locatie.

Snack Attack story

M-am oprit de dimineata, in graba, la Snack Attack sa-mi iau un iaurt si un croissant. Peste tot scrie despre prietenie: "snack attack & friends", pe pungi "friends, premium, healthy" si pe site.

Dupa ce am plecat am avut senzatia ca mi-am pierdut un prieten. Chit ca doar el spunea ca-mi este. Pai ce prietenie e asta, prieteni? Un amarat de iaurt care, pe langa ca e Tnuva facut cu lapte praf, costa mai mult decat dublu decat in orice magazin. Si un croissant, care la Ana este 1 leu, costa aprope 4 lei. Voi trageti pe mine, prieteni. Oportunistilor! Ptiu!

Inteleg ca asta este costul grabei.

Sa nu uit: friends esti tu cu ma-ta!

Cocosul de dimineata e aprig

Si anume de pe la 4.

Am dormit azi-noapte intr-un loc unde nu mai era nimeni pe strada la ora 10 si unde canta cocosii sepre dimineata. Da, sunt mai multi. Cand m-au trezit traiam cu senzatia ca slobozesc cel mult 3-4 cucuriguri si se baga iar la somn. Speram ca nu se trezesc odata cu gainile. Dar nu. Au cantat si au cantat si au cantat. Sute de rasuceli mai tarziu, am adormit. Somn, vise, liniste. Nicio problema, se rezolva. A sunat ceasul. Trebuia sa ajung si la birou pana in pranz.

Sper ca merita cele doua mii de km facute pe traseul asta de 3 saptamani incoace.

La bulivar, birjar!

Liliacul zboara dupa ureche. Si bine!

Aseara am fost, facandu-mi loc cu coatele prin trafic, la opereta.

Parcarea la Ateneu, plimbarea pe jos pana acolo, si asezarea pe scaun.

Primul lucru care m-a frapat a fost sala: plina ochi si cu scaune extra puse pe margine.

A inceput spectacolul.

Am ramas surprins sa aud ca e in maghiara in loc de germana (cum citisem pe un site). Nem problem. Traducerea era aceeasi. Si nu a fost tocmai obisnuita. Se mai bloca din cand in cand.

Ni s-au aratat, treptat, niste cantareti remarcabili care sunt si actori deosebiti dar si dansatori demn de invidiat. Chiar buni.

Nici scenografia nu a lasat garda jos. Ne mai dadea cate un upercut cand se dadea cortina la o parte.

S-a si ras mult. Bomboana de pe tort a fost Frosch, paznicul de la inchisoare, care vorbea si romaneste pe alocuri. Prea tare omul.

La final, dupa aplauze foartemegaextra prelungite, regizorul a primit si diploma festivalului.

A meritat, avand trei spectacole bune in cadrul lui.

Dupa premiere a urmat o seara ungureasca in foaierul teatrului. Cu muzica si mancare.

Istenem, frumos fost la el. Sziasztok!

Metroul care sta, nu sta degeaba

Ci aduce viata in oras. E pin de viata, o efervescenta placuta pe trotuare, pe trecerile de pietoni care erau pustii pana acum. Bine, nu stiu daca oamenilor le convine ca iau parte la efervescenta asta fortata.

Cat despre mine, nu va faceti griji. Am facut 5 minute pana la birou. Chiar daca intr-o zi normala fac 35. O colega a venit pe jos. Din Gorjului pana in Dorobanti: 7:30 - 9:10.

Si care trebuie sa ajung la medicina muncii. Noroc ca e peste bulevard.

Diseara o sa fie partea a doua de distractie pe strazi. Si maine e o alta zi. Cat de nesimtiti sunt astia de la metrou? Au salariul mediu de 2600 de lei dar vor marire cu peste 20 la suta.

Parerea mea este ca au descoperit niste creaturi ciudate in tuneluri si acum se poarta un razboi in subteran pentru eradicarea lor. Parca aud cate un BUZZ, BAZZ, POC, AU, MRROAAAH de sub strada. Doamne, fii cu noi!

Nu-s in trend

E o noua manie: clubul (sau barul, sau pub-ul, sau carciuma, sau ce-o fi acolo) Tribute.
Toata lumea a fost acolo si povesteste ca ce tare e. Pe mailuri curg zeci de invitatii la evenimente ce au loc in Tribute. Pe facebook toata lumea imi recomanda sa mi-l fac prieten pe Tribute sau sa merg acolo sa vad minunea cu ochii mei. Sa intru in clubul select al celor care merg acolo. Adica in clubul in care e toata lumea?

Aud numai:
- cand am fost in Tribute, sambata trecuta...
- stii noul club? Tribute.
- eram in Tribute. Deodata, ce sa vezi?
- au cantat aia in Tribute. Misto.
- vii la Tribute?


Am inteles. As vrea sa-mi fac o icoana cu piaristul care a starnit nebunia. E un geniu. Sau un norocos.
Stiu doar ca nu o sa ajung prea devreme. Asa, ca-s al dracu' si nu vreau sa ma duc cu turma. Nu cand vrea ea.

Uite ce mi-a facut. Am scris si eu despre Tribute. Un nou club. Il stiti?

Parang in toamna

Ceata, ploaie, vant puternic.
Dar si prieteni, munte, cer, aer, panorama, bucurie.

Ultima zi ca adviser

Da. A venit si momentul asta.
Colaborarea mea cu Adviser a ajuns la sfarsit.

De luni, 9 noiembrie, ma voi gasi in alta agentie, cu nume nemtesc.
Hals und beinbruch!