Andrei. Sfantul Andrei.

Andreii pe care-i stiu eu sunt: un var, un coleg, un fost coleg, un amic, un alt amic, o fosta colega, o alta fosta colega si mai multe foste.

M-am gandit la voi azi.

Cat despre Sfantul Andrei si despre strigoii asociati...


Cine era Sfantul Andrei, "cel intai chemat" la apostolie?

Era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii". A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.

Este patron al Scoţiei (steagul scoţian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei şi al Rusiei. De asemenea, este patronul oraşelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brügge, Patras etc.

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de "dincolo" dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca "acolo" dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.

Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: "Ai mancat usturoi?". Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Diseara bag usturoi. Cine vrea sa ma pupe sa manance usturoi sau sa ma pupe...

Restul e cancan

Ultima picatura a fost Carrefour Orhideea.
Daca inainte de noii lei toti aveau o scuza ca nu sunt banii potriviti pe piata pentru a permite darea restului corect, acum nu mai au.

In ciuda faptuui ca avem monede si de un ban, comerciantii nu dau restul ce reprezinta chiar sume mai mari.

Acum cateva zile la Orhideea, odata cu factura, mi-a dat restul. din care lipseau niste firfirici. Intreb intentionat: "Asta e tot restul?". Mi se raspune oarecum iritat: "Pai daca n-am!".

Si asta se intampal cam peste tot. Toti rotunjesc de la ei putere. NU vorbesc de valoarea materiala a restului. Ci de fenomen.

Cred ca e vorba de fenomenul romanesc "lasa, ma, ca merge-asa". In toate domeniile.

Vorba unui batran: "Ca de-aia muncim, ca sa platim."

Cel ce-mpusca-n luna

Azi am dat peste el. Peste cel ce-mpusca oameni.
Matt Stuart.
Nimic intamplator in pozele lui. Poate totul?
www.mattstuart.com

Teo, spune-mi ca-ti place!

Azi-dimineata m-am trezit ca un trandafir cu Teo. Ea era la teve. Intr-un spot. Asta:




Cum ar veni, dumneai ar trebui sa ne inspire incredere. Sa ne faca sa consumam acest produs. Ca, doar stim, Teo este o persoana puternica, independenta si inteligenta. M-am uitat si eu ca prostul cum dadea doamna(puternica, independenta si inteligenta) din capsor a aprobare de fiecare data cand domnul director deschidea gura.
Nu! NU asteptam sa termine ideea, sa vedem ce are de spus, sa analizam si sa vedem daca suntem de acord sau daca ne-a convins sau daca pare credibil ce spune. Nu, nu. Noi aprobam instant. Poate agentia i-a spus: "Teo, acum ca ai semnat contractul, il aprobi pe domnul DIRECTOR. Stii, dumnealui te plateste."

Mai e si a doua varianta in care ea, ca sa arate ca merita banii, si-a dat toata silinta. Ba chiar mai multa.

Imi pare rau ca Danone, pentru a-si reveni din vria cu dioxina(adevarata sau falsa), a apelat la persoane de incredere care dau din cap neconditionat.

Aia nu e Teo pe care o vezi la teve fiind EA(mentionez ca nu sunt in target, analizez numai). Aia e Teo care da din cap. Teo aprobatoarea.

SHOW ME THE MONEEEEEY!

Bravo Danone. Bravo Young & Rubicam. Bravo Teo.

Parerea mea: nu asta e imaginea de care aveati nevoie.

PS. Si cat au chinuit-o pe treptele alea. E foarte atenta sa nu cada. Acolo e naturala! Ca sa nu mai zic ca in primele cadre sta cu lingurita in gura pana termina vecina de vorbit. :)) Si, ca sa fiu rau pana la capat, ia cadrul cu reflexia in geam din fabrica trece cu cativa metri de panoul de comanda albastru. Dupa care la cadrul cand spune "Foarte clar!" e mai in spate. merge si-asa. :) Ca sa nu mai zic ca fundalul holului pe care merg e de un fel si cand e prim plan pe ei.. e alta poveste in spate. Ce sa-i faci tre' sa dea bine la cadru.

Vlad si un pic Enachescu

Am ajuns pe TVR1. Din telecomanda.
Acolo niste baieti, niste antrenor de nationala si niste seful federatie de fotbal. Vorbeau despre tragerea la sorti pentru mondialul din Africa de Sud.

Deodata, intra in direct Vlad Enachescu de la fata locului. Nu stiu daca din cauza ca era mult in emisfera sudica avea problemele astea de vorbire. Repeta cuvinte. Eu l-as numi limbaj sinonimico-african.

De ex.: "... iti este frica si un pic teama sa iesi din hotel..."(stiti ca acolo mori instant. nu stiu de ce se tine acolo cupa. or fi prea multi fotbalisti si au astia mari un plan.).

Sau "... ii asigura pe muncitori ca vor fi platiti si remunerati pentru munca lor..."(la aia nici macar muncitorii nu lucreaza de frica pacalirii cu salariul.)

Pai, in cazul si situatia asta, eu propun si sugerez ca acest reporter si jurnalist sa respire si sa inhaleze aer adanc si profund. Ca aceasta hiperventilatie si respiratie rapida generata si produsa de acest direct live din emisfera sudica si meridionala nu face bine si dauneaza. Vorbirii si graiului. Sper si nadajduiesc ca domnul si gentlemanul Vlad si Enachescu sa nu sufere si sa nu patimeasca de boala si afectiunea numita "sa ne dam mari cu cate cuvinte stim noi" sau "cat de cult mai e reporterul nostru din Africa".

Va pup si va sarut cu buzele.