I have created: guacamole

In ultima vreme sunt fan orice se intinde pe painea prajita. Sa nu exagerez, nu chiar orice. Prefer sa fie fara grasimi, fara prajeli si fara chimicale. M-ati intrebat mai multi cand mai pun pe net ce am mai gatit. Acum este unul dintre momentele alea.

Guacamole este un aperitiv foarte versatil facut din avocado. De ce versatil? Pentru ca, dupa ce faci partea de baza, poti sa brodezi in multe feluri. Adica sa adaugi carne sau legume, in orice combinatie posibila. De gustibus.

Avocado este si foarte sanatos: reduce colesterolul si trigliceridele si mareste HDL (colesterolul bun). Face bine pielii si parului.

Pentru guacamole, avocado trebuie sa fie copt. Peste 90% din ce se gaseste la noi in magazine este crud. Tare. Si verde deschis. Si oamenii il mananca asa. :))
Cum arata unul copt? Este MOALE. Iti intra degetul prin el daca apesi mai tare. Ideea e sa simti ca se lasa daca apesi incet. Este verde inchis spre negru.
Nu trebuie sa aiba zone lasate. Inseamna ca e trecut.

Un avocado copt se poate pasa cu furculita si se poate intinde pe paine. De-aia i se mai spune si butter pear.

Eu am folosit un avocado si mi-a iesit sa pun pe vreo 7-8 felii de paine toast. Nu imi place sa stea in frigider cu zilele.

Se paseaza cu furculita.

Se adauga zeama de la o jumatate de lamaie. Aici e si dupa gust. Se pune si o jumatate de ceapa tocata. Si o lingura de ulei de masline dimpreuna cu un praf de sare.

Am ales varianta simpla cu rosii. Am tocat o rosie.

Imi place sa o fac aproape pasta ca sa nu cada bucati mari de pe felie cand musti.

Am pus-o peste si am amestecat.

Gata!

Nu insitati ca nu mai este!

Burtosii cu bun simt pe final

Cartierul meu e mult mai linistit decat ma asteptam, ca potential e cat cuprinde, in jur.
Aseara la 23:30, in ciuda geamurilor inchise(termopan, intru intelegerea izolatiei fonice), se auzeau niste manele intr-un mare fel. Ma uit pe geam si pe dupa un copac vedeam un Audi cu usile deschise care zbarnaia de "aoleu, sa moara mama!". Mi-am zis ca asa ceva nu se poate si, cum sunt prea domn ca sa urlu de la etajul superior, mi-am tras niste pantaloni, tricou si am coborat suparat. In lift ma gandeam ca o sa iasa show mare.

Ies din bloc si ajung langa masina cu pricina. Rezemati de alta masina, 3 bajeti. Unul imbracat ca un taranus. Ceilalti doi - bruneti, burtosi, sepci, lanturi, imbracati in alb. Le-am spus ca muzica e prea tare si eu nu vreau sa aud manelele lor din casa.

Din momentul ala mi s-au taiat genunchii de 4-5 ori. Nu numai ca au dat instantaneu incet(de tot) dar si-au cerut scuze, in cor, impaciuitori, de mai multe ori.

Eram descumpanit. Ma pregatisem de orice. Scandal, schimb de replici dure pana la contondenta. " 'R-ati ai dracu' de manelisti nesimtiti care dati voi cacatul de muzica la maxim" mi-a ramas in gat. Nu am putut sa le zic nimic. Prea pasnici, prea multe scuze, prea repede. A fost un pumn in plexul solar. M-am indreptat, groggy, catre bloc, nevenindu-mi sa cred.

Si nici macar nu-s asa de fioros. Si nici nu le-am zis cea mai dura fraza posibila. Si nici nu aveam vreo bata in mana. Poate ca in cultura lor, manelele la maxim nu au cum sa deranjeze. Dar, odata ce au deranjat, se retrag cuminti in cort.

Sa ne revenim acum. Asta nu inseamna ca o sa-i simpatizez, de acum, pe manelisti sau pe manelistii care or sa dea muzica tare.