Burtosii cu bun simt pe final

Cartierul meu e mult mai linistit decat ma asteptam, ca potential e cat cuprinde, in jur.
Aseara la 23:30, in ciuda geamurilor inchise(termopan, intru intelegerea izolatiei fonice), se auzeau niste manele intr-un mare fel. Ma uit pe geam si pe dupa un copac vedeam un Audi cu usile deschise care zbarnaia de "aoleu, sa moara mama!". Mi-am zis ca asa ceva nu se poate si, cum sunt prea domn ca sa urlu de la etajul superior, mi-am tras niste pantaloni, tricou si am coborat suparat. In lift ma gandeam ca o sa iasa show mare.

Ies din bloc si ajung langa masina cu pricina. Rezemati de alta masina, 3 bajeti. Unul imbracat ca un taranus. Ceilalti doi - bruneti, burtosi, sepci, lanturi, imbracati in alb. Le-am spus ca muzica e prea tare si eu nu vreau sa aud manelele lor din casa.

Din momentul ala mi s-au taiat genunchii de 4-5 ori. Nu numai ca au dat instantaneu incet(de tot) dar si-au cerut scuze, in cor, impaciuitori, de mai multe ori.

Eram descumpanit. Ma pregatisem de orice. Scandal, schimb de replici dure pana la contondenta. " 'R-ati ai dracu' de manelisti nesimtiti care dati voi cacatul de muzica la maxim" mi-a ramas in gat. Nu am putut sa le zic nimic. Prea pasnici, prea multe scuze, prea repede. A fost un pumn in plexul solar. M-am indreptat, groggy, catre bloc, nevenindu-mi sa cred.

Si nici macar nu-s asa de fioros. Si nici nu le-am zis cea mai dura fraza posibila. Si nici nu aveam vreo bata in mana. Poate ca in cultura lor, manelele la maxim nu au cum sa deranjeze. Dar, odata ce au deranjat, se retrag cuminti in cort.

Sa ne revenim acum. Asta nu inseamna ca o sa-i simpatizez, de acum, pe manelisti sau pe manelistii care or sa dea muzica tare.