MIC.ROmobilul mi-a salvat viata

Ieri eram pe un trotuar. Insetat. Nu vedeam o iesire imediata din situatie pentru ca stiam ca nu sunt magazine pe segmentul ala de strada.

Simteam cum gatul mi se usuca si devine abraziv. Smirghel. Inghiteam tot mai greu. Limba era o soseta flausata plina cu pietricele. Pielea imi era uscata ca o hartie creponata si incepea sa se exfolieze. Incheieturile-mi devenisera zgomotoase, ca doua pietre ponce frecate intre ele. Sangele se ingrosase si nu mai curgea prin artere. Mai degraba se rostogolea, cu un zgomot de cauciuc.

Ochii, uscati, nu mi se mai miscau in cap. Vedeam doar inainte. Incepusem sa am halucinatii. Vedeam valuri de apa care ma lovesc in plin. Vedeam tipe semi-goale si semi-salbatice care-mi turnau pe gat fresh-uri de fructe. Vedeam in calea mea un microbuz plin cu sticle de apa la temperatura camerei. Mi-am zis ca trebuie sa fie Microbuzul Morgana. O fantasma. Un strigoi care isi rade de mine.

Mi-am departat pleoapele cu degetele si m-am uitat mai bine. M... I... C.RO.

Ape, beri si fructe la o lungime de brat. Le-am atins, sa fiu sigur ca sunt reale. Am atins si doua portocale mari. Mi-au dat o palma si au plecat in zgomot de tocuri cui. Mintea-mi joaca feste.

Am luat o sticla de apa si am baut-o pe loc. Am simtit cum tropaie viata prin mine.

Sa-ti dea dumnezeu sanatate si maica domnului, Dinu Patriciu!

Porcii de la Real

Sunt tot mai convins in ultima vreme ca la Real se angajeaza tot felul de porci. Porci pe bune, nu oameni-porci. Am gasit si dovada.

Si porcii astia toaca toata ziua la carne. Sper ca nu e un sweatshop cu care se si dau mari. Pot avertiza imediat Politia Animalelor. Doar ca nu mai pot, pentru ca s-a desfiintat zilele trecute dupa vreo 2 luni de functionare ipotetica.

Poate ca au facilitati fiscale daca angajeaza porci.

Nu-mi dau seama exact daca porcii toaca de pe ei, de pe cel din stanga sau din TIR. Pe genul asta.

Ma intreb cine a tocat frunza la caini ca sa ajunga topica asa.

Bricostore ne trage-n tepi

Am primit un cactus. Il stiti voi: mic, verde, intepator.





















Pana aici e bine. Ma uit pe eticheta sa vad ce specie este sa il ingrijesc cum trebuie. Si citesc: Cactus Strawflowers. Hm! Ciudat. N-ar fi trebuit sa aiba o denumire latineasca? Ma rog, ii dau eu de cap. In timp ce ma bucuram ca ce multe flori are micutul ma si uitam pe net sa il identific. Nimic. La Bricostore nu stia NIMENI ce specie de cactus este. De tot rasul.

M-am enervat si am pus pozele astea pe un forum de cactusisti in zona Cactus identification. Hai ca nu sunt singurul care habar nu are ce cactus creste.









































Mi s-a rapuns ca e ceva ciudat aici. Ca tipul asta de cactus nu face tipul asta de flori. Si nu in felul asta. Cei care imi raspundeau erau membri seniori ai forumului localizati in Arizona. Tindeam sa-i cred. Mi-au spus sa ma uit atent la baza florilor si sa le spun ce vad. M-am uitat cu lupa si am facut o poza macro pe care am postat-o.


















Tiii, ce s-au mai enervat! Ca e genul ala de imbecili care lipesc cu superglue flori de camp pe cactusi. Ca la baza florii ar fi trebuit sa fie o protuberanta, si tot scuipau si tot scuipau. Acum ca am decis ca florile sunt false au putut identifica si planta: Trichocereus hybrid. Iupiii!

Eu ma intreb atat: De ce sa lipesti 7 flori mici si albe pe un cactus care face o asfel de floare la timpul lui?




















Si cum sa nu stii ce specii de plante vinzi? Am fost, de exemplu, la Hornbach mai demult. Pai acolo stiau cei de pe raion tot: de la ce ghiveci ii trebuie unei plante pana la cum trebuie ingrijita.

Apropo: de la Hornbach imi luasem un capsun. Sper sa se inteleaga bine cu cactusul. Asta daca nu o sa aiba micutul probleme de personalitate dupa ce a stat cu multe flori in par.

.

La Vitan e Bellita

A zis Badea aseara despre cat stai sa iesi din parcarea lui Mall Vitan. Mult. Vreo 20 de min sa plateasca 1 leu si vreo 15 min sa iasa. Tre sa fii cam batut in cap sa vrei sa faci asta.
Eu am stat,acum vreo 2 saptamani, vreo 25 de minute in parcarea supraetajata. Stateam pe loc 5 minute, mai mergeam 1 minut incet si iar stateam. Si inca vreo 10-15 minute ca sa ies din parcarea de la nivelul strazii.

Am zis ca, cel putin pana la anul nou, nu mai merg cu masina la mall. O iau incet, pe picioarele mele, in 10 minute sunt in el. Iau si plec. Am mai zis ca o sa pun piciorul prin malluri, in general, cat mai rar pana dupa sarbatori. A inceput animaleala aia, furnicarul, cadavrul plin de viermusi, roiul de lacuste gata sa inceapa invazia(stiti ca alea incep migratia cand sunt prea multe si se freaca unele de altele. cand s-au frecat de n+1 ori, gata, zbrrr).

Si m-am cam saturat sa vad toapele, sa vad lanturile groase la gatul gros, imprimeurile de leopard si tinutele de seara in timp ce molfaie pizza sau big mac la cantina de la etajul 3. Ei sunt la restaurant. Te prapadesti de ras. Si de jena. Serios, ti-e jena pentru ei.

Acum si parcarea iti face probleme. Stai la coada sa intri. Chiar daca dai ture sa gasesti afara sau urci direct in etajata, tot iti ia mult timp sa parchezi. Daca stai mai mult de 3 ore(eu n-am stat niciodata si nici nu doresc), stai la coada sa le dai 1-2 lei pe extra time. Dupa care stai o jumatate de ora sa iesi din amaraciunea de parcare. Din care se iesea greu dinainte sa puna bariere si plata.

Asa se atrag clientii la turci. Le pui cat mai multe piedici.

Aoleu! Sa nu-mi spui ca e chestia aia psihologica: cu cat e mai greu cu atat iti doresti mai mult. Ce daca stai juma de ora sa-ti iei bilet la film, ce daca mai stai juma de ora sa iei popcorn, ce daca te ingramadesti cu toti cocalarii cu lanturi groase pe gatlejuri gorase din care mai ies si manele, ce daca e plin de toate toantele care ravnesc la italian, grec, arab, turc, badigard, recuperator, fotbalist, ce daca sunt preturi duble fata de la magazinul peste strada(sa nu mai vorbesc de alea de afara), ce daca pierzi timpul incercand sa iesi din parcare, ce daca, ce daca? "Noi mergem la Mall!!"

Cred ca asta e strategia turcilor, conspiratia lor, razboiul psihologic.
Au vazut ei ca si-o mai si furau de la stramosii nostri si si-au dat seama ce ne pot infrange si altfel. Luandu-ne banii, nervii si demnitatea.

Stricam arkadasia!

.

Strugurii erotici

Supermarket Real. Raft de fructe. S..s.s.. struguri. Si nu oricum. Struguri din Italia.
















(via Bogdan)

Draga, parca-s cam galbeni. Or fi de-aia cu bobul foarte lung si miros de banana.
Unde s-a ajuns cu genetica...

Sa vezi cand o scrie "pantaloni barbatesti" langa niste chiloti.

.

Say pipiii!

Hai sa impartasim, din nou, o chestie intima.

Te duci, ca baietii, la toaleta. Acolo sunt pisoare. Care au un gemulete negre in spatele carora se ascund senzorii care pornesc apa dupa ce pleci(s-ar putea ca si unele fete sa stie configuratia toaletelor baietesti, ceea ce eu admir sincer).

La Mall Vitan, zilele trecute, erau aproape toate sparte. Gemuletele. De la pisoare.




















Ceea ce denota o grija profunda pentru modul cum sint intretinute toaletele. Alta data de-abia gaseai un uscator de maini care sa faca VUUUUUU intru zvantare. Dar asta e alta poveste.

Fiind o fire analitica, m-am uitat atent la ce se ascunde dincolo de geam. Spre surprinderea mea, nu am vazut doar un senzor, ci mai multe seturi de lentile.
Eu cred ca astia ne filmeaza la pipi!

.

Biscuiti, vitejii mei!

Eu stiam ca se facea specula, mai demult, cu: valuta, cafea, tigari, sucuri, haine si alte alea.
Iata ca si biscuitii sunt la mare cautare la Nic in Cotroceni.












Oare ii aduc niste baieti descurcareti care ii cumpara de la niste hoti din Germania? Un copywriter iscusit le-a zamislit numele? Sau portarul de la fabrica turceasca de biscuiti(care e, si el, turc)?
Sa ne asteptam la merdenele pe-sub-mana? Paine pe-cartela? Sau carne peste-coada?
Imi place limba romana, da!

Sambata a la Rousse

Am fost sambata la Ruse(sau Rousse) in Bulgaria. M-a convins Tudor Potra. A zis ca merita. Si a meritat.

In 40-50 de minute esti acolo... mers un pic peste legal. Un oras curat in care lumea nu tipa, nu se injura. O zona pietonala foarte bine pusa la punct, tarabe care arata toate la fel, cafenele de colo pana colo, magazine(de la Pierre Cardin la Dormeuil si de la Hush Puppies la Ermenegildo Zegna).

Am fost mai intai intr-o cafenea frumoasa(unde, ca mai peste tot, sunt meniuri separate si in romana) unde o fata servea vreo 15 mese si aucea comanda in cateva minute(spre deosebire de zona Dorobanti-Romana unde ii uita Dumnezeu barfind si fiind cool). Preturile sunt de plans: adica nu intelegi de ce o farfurie plina de sandviciuri foarte bune si rosii si castraveti costa 3-4 lei fata de un sandvici in Bucuresti, care e si 20 de lei. La fel nu intelegi de ce un fresh e 4 lei, o limonada 3-4 lei si o bucata de tort exceptional sau un alt desert deosebit e, la fel, cativa lei. Si toate astea servite de niste oameni a caror singura preocupare e sa te serveasca foarte repede si cat mai bine, zambitori.

La restaurant, servire ireprosabila cu ospatarita care intelegea romana, am mancat, cu vreo 15 lei, foarte bun, mult + limonada si apa. Sunt cateva restaurante exceptionale. Or fi mai multe. Atatea am apucat sa vad acum.

Tinerii, pe strada, isi vad de ale lor, discreti. In magazine toata lumea sare sa te ajute, sa iti explice.

Nu am auzit claxoane. Poate nu au la masini.

Concluzia: un oras ingrijit, frumos, cu oameni civilizati, unde esti tratat ca un om sau ca un client, daca intri in orice magazin sau cafenea si asta la 1/3 costuri fata de Bucuresti. Si, ca sa folosesc un limbaj lemnos, e o alternativa la cele 40 de min - 1 ora cat faci de acasa pana la o cafenea in oras.

Am maini, am picioare, am putare

Toate locurile de parcare pentru persoanele cu dizabilitati sunt ocupate mereu.
De tot felul de baieti cu merzane, jipane, porsane.

Cei de la IKEA au ajuns sa puna semne in dreptul lor care spun "Daca locul este ocupat, claxoneaza si venim sa-l il eliberam pentru tine."

Ce alegeti baieti?








(Click pentru zoom)

Am senzatia ca li s-ar parea o gluma proasta daca le-ai pune asa ceva in parbriz. Si ar parca in continuare acolo.

Nu trage dom' Pisica! Sunt eu, Marinica!

Descopar tot mai des jucarii oribile-dragute. O dragalasenie perversa, alterata.
O dragalasenie pentru oameni mari. Mari si pervertiti.















N-as vrea sa vad in curand bombe cu miros de scortisoara, cutite cu gust de vanilie, papusi decapitate cu carotida galgainda suc de portocale rosii de sicilia, bomboane in tub de diazepam, papusi copii maltratati de batrani care au un sac de cadouri in spate sau lebede ciuruite de bucati de cavit.