Pata de petrol este acasa

Eu nu cred ca e mare smecherie cu scurgerea asta de petrol. Cat de mare poate sa fie? Cat sa zic, cat cartierul Titan? Poate mai mare. Cred ca exagereaza astia ca sa le ia acelor oameni cinstiti painea de la gura.

Chiar nu exagereaza. Cam atat de mare este pata: de la Turnu Severin pana in Republica Moldova si din Bulgaria pana la Barlad.
Impactul asupra mediului? Nu se stie inca exact dar e de foarte rau. Au fost scapate 115.000 de tone pana pe 27 mai.

Cum e sa te simti mic?

Am aflat sambata, undeva, pe langa Valenii de Munte. Intr-un loc care arata asa:





















M-am dus mai aproape:





















Si mai aproape:




































































































































E frumos, dar ce sperietura as trage!

.

Eu asta am vazut in pauza de masa

Vulcanii noroiosi la gura

Duminica am avut chef de plimbare.





























































































Si mi-am lasat urmele pe acolo, printre alte animale. Un pas mic pentru mine.

.

Ce priveliste!

Anul trecut, in vara, am vazut-o pentru prima data. Calda, diafana, imbujorata. Cand a aparut nimic nu mai era la fel. Parca ma inecam, parca mi se accelerase respiratia si, de vazut, parca neclar. Am vazut-o de cateva ori, intotdeauna dupa pranz, ca dupa un orar foarte bine stabilit.
Nu ma bucuram s-o vad, imi facea rau. Imi vedea sa plec, sa fug din calea ei cat mai departe, sa nu o mai simt atat de aproape.
Intr-o zi le-am aratat-o si colegilor. Au zis ca nu meriat atentia mea, nu e ea. Seara am vazut-o la stiri. Era ea, chiar aici, chiar unde am vazut-o eu.
De la sfarsitul verii nu am mai vazut-o. Ma simteam bine, eram fericit.

Si inca un an, si inca o vara. Cald, soare, bronz, distractie. Trebuia sa se intample ceva.
Intr-o seara am vazut-o. Nu mi-a venit sa cred. Vechea mea cunostinta de anul trecut!
Aseara am vazut-o iar, pentru a treia oara. De datile astea, seara. Poate e prea cald pentru ea dupa pranz.
Am recunoscut-o. Cu toate ca e si mai imbujorata, si mai calda.
Vine dinspre Berceni sau Titan si merge spre Drumul Taberei, Millitari.
De-acum stiu exact unde s-o gasesc daca vreau sa-mi fac rau.
E ceata rosiatica. Unii o numesc smog. Eu o vreau feminina, intima, ca umbla prin mine.
In aplauzele dumneavoastra, dunga:






































Rog scuzati calitatea pozelor de telefon facute aproape pe intuneric.

.