Hai să vă trag în 200 de megapixeli!

El e Hasselblad H4D-200MS. Hassi, cum îi place să-i spun.

Este cel mai recent copil din familia lui suedeză și face poze la 200 de megapixeli. Adică 12000x16000 de pixeli. Adică foarte mari.

Costă 32.000 de euro sau poate fi adaptat un H4D-50MS (dacă aveți) cu doar 7.000 de euro.

Lucrează cu mai multe poze. Senzorul se mișcă și face 6 poze pe care le lipește. Totul în cam 30 de secunde.



Pozele făcute cu aparatele Hasselblad sunt de mare angajament. Poate de-aia merg și în spațiu și fac pozele astea celebre.







Mi-am lăsat și eu sacoșa la coadă. Dați numai câte două, să ajungă la toată lumea!

Kaput bateria, cacaia distracția!

Da, mi-a murit. În mers! Am auzit cum dă rateuri clima, mi se aprindeau becuri în bord și mi se stingea display-ul. Totul a culminat cu pierderea servodirecției. Mă simțeam într-un camion vechi, atât de greu mergea volanul. Noroc că eram pe langă casă, căutam loc de parcare.

Am oprit pe dreapta, am oprit motorul și am pus iar contactul. Clac-clac-clac! Și gata.

Becul bateriei era negru. Am împins mașina pe un loc de parcare chiar de lângă bloc. Am lăsat bilete în geamuri cum că e defectă, că-mi cer scuze, și că o iau dimineață.

Am încercat să pornesc mașina cu un roboțel (de la Bogdan zicere). Clac-clac! Nu s-a dat pornită.

După consultări pe telefon am ajuns la concluzia că trebuie să încerc sa o reîncarc cu un redresor, peste noapte. Bun.

A venit Oana, săritoare din fire, și m-a deplasat la tatăl ei pentru redresor. Mulțumesc, Oana!

Acum trebuia să și scot bateria din mașină. Am luat patent, am luat lanternă (fiind noapte deja), n-am luat mănuși. Greșit.

Am desfăcut bornele dar bateria nu se clintea. Iar pe telefon, am aflat că trebuie să aibă pe undeva un șurub care o ține fixă. L-am descoperit, doar că era băgat printre baterie și niște furtune. Nicio șansă să ajung cu patentul. Am mers la service-ul de lângă bloc (mare noroc) și am împrumutat o tubulară. Nem fraier!

După ce am rezolvat șurubul am încercat să scot bateria. Degeaba, nu ieșea. Nu o lăsau niște părți de metal ale bornelor. Iar am sunat. Am aflat că trebuie să insist pe un colț și iese. Zece julituri pe mâini mai târziu a ieșit. Am pus-o lângă mașină, am închis capota și mi-am dat seama că nu pot închide mașina din telecomandă fără curent. Mi-am zis că sunt deștept și o închid cu cheia. Am închis ușa mea și la ușa din dreapta, surpriză, nu este gaură de cheie.

Douăzeci de nervi mai târziu, după ce am pus bateria la loc și am închis mașina, am scos-o (mult mai ușor, m-am julit doar de 4 ori) și mașina era asigurată. Perfect! Credeți voi că era perfect. Uitasem redresorul și aparatul de măsură în portbagaj. Care se deschide de la buton! Buton care nu avea curent, evident. Ați priceput.

Bateria a mers în casă și am coborât să iau sculele din portbagaj. Mașina-mi părea pustie și rece. Nu se aprindea lumina, nu cânta muzica, nicio lumină pe bord. Era moartă. Am rabatat scaunul meu, am intrat în spate, am rabatat o parte a banchetei și aveam acces la portbagaj. Doar ca nu aveam lumină. Ha, ha! Credeți voi că nu aveam! Lanterna era în mână. Nem fraier!

Am identificat sculele, le-am extras, am dezrabatat bancheta, am dat marșarier ca să ies din mașină, am dezrabatat scaunul meu, am dezdeschis ușa, și gata. Pfiu!

(zece minute mai târziu) Zumzetul redresorului umplea camera de speranță. Pe telefon mi se sufla cât ar trebui să arate aparatul de măsură dacă treaba e bună. Părea bună. Treaba.

(în același timp) Suna celălalt telefon. Număr ascuns. De patru ori. Urăsc numerele ascunse. De fapt nu le urăsc, nu le agreez. Am răspuns. Era un nene care-mi spunea să-mi iau mașina că el sună la poliția comunitară să mă ridice. I-am explicat că e o problemă, că exact acolo a murit bateria, că suntem vecini și că e o ditamai parcarea 50 de metri mai încolo. Tot lângă bloc. El nu și nu. Că el parchează acolo, mă blochează, și pleacă în concediu. I-am spus că nu-l cred.

Când am văzut că nu mă înțeleg cu posesivul i-am închis telefonul și am coborât. Încerca să-mi spună că de-aia plătește locul, să fie liber. Nu prea mă puteam uita la el, mi-era lehamite. AM deschis ușa și mă uitam la el. La care mă întreabă: Ce vrei să fac eu? I-am explicat că mi-e greu să scot mașina dacă nu-și mută vagonul mai acana.

L-a mutat și am început să trag de mașină. De-abia o băgasem acolo, peste dâmburi de zăpadă și gheață. Nu și-ar fi curățat locul! Pardon el are SUV și nu are nevoie de loc de parcare curat. Pff!

Cu toate că la telefon chiar se oferise să mă ajute să o împing, doar-doar îmi iau mizeria de pe covorul lui, acum uitase. Când a văzut că nu prea e chip să o scot singur din frigiderul lui, mi-a zis că nu o fi foc o seară, să o las acolo. I-am spus ca merci și că asta e atitudinea normală.

De dimineață am coborât ca o floare, cu bateria în dotare. Am plasat-o și am băgat cheia. Era și mai varză. Bun. Mi s-a suflat în telefon (oamenii se documentau pe net în timp ce eu ma luptam cu bateria) adresa unui magazin cu baterii care era și aproape de mine. Mulțumesc, Adi!

Am luat-o, am pus-o, mașina a pornit brici și am dat niște ture de control. Fără probleme. Frica mea era alternatorul, așa cum mă speriaseră unii. Dacă a murit în mers el trebuie să fie de vină. Dar Adi (mulțumesc, Adi) mi-a spus că i se întamplase și soției lui același lucru, a schimbat bateria și e ok și în ziua de azi. Mi-a dat speranțe.

În drum spre magazinul de baterii a fost ok. Am parcat și am așteptat măsurătoarea. Așa se dă garanție la baterie. Doar dacă alternatorul încarcă. Deci ăsta era testul final. Scorul a fost 14.04 volți și a fost câștigător. Am mai dat o tură și treaba e în continuare bună.

Le mulțumesc celor care au fost alături de mine.

Așa m-am distrat ieri și azi. Ceea ce nu vă doresc.

Apropo de West Nile

M-am contrazis cu cineva pe tema: plasa la geam sau aparat de bagat in priza? Eu sutineam ca prefer plasa, si asta pentru ca nu vreau sa inhalez substantele chimice emise de aparatele electrice. Persoana tot insista ca este ok, ca sunt facute doar din plante, fara chimicale. Evident ca nu m-a convins.

Am mers la Mega si m-am uitat cu ochii pe pachet. Primul mi-a picat in mana Raid Night & Day. Ce sa vezi? Contine Transfluthrin si este foarte periculos pentru medii acvatice, plante, animale de companie. Nu trebuie atins, gustat, mirosit. Ciudat, cum de nu este periculos si pentru om?

L-am cautat si pe ala care se da mare ca e din plante. Sa dovedesc si cu el. Sa-l fac de ras. L-am gasit: Baygon Genius Protector. Se vad chiar si floricele naturale pe el.

Cand colo, contine Transfluthrin. Am crezut ca am luat din nou Raid, fara sa-mi dau seama. Erau aceleasi avertizari. Doar sunt facute amandoua de Johnson.

Concluzie.

Daca folositi un aparat electric de indepartare a insectelor, trebuie sa stiti.

- este foarte toxic pentru organismele acvatice, poate provoca efecte pe termen lung (trebuie sa ascund acvariul sau sa-l duc in alta parte, poate pe holul blocului)

- nu trebuie lasat la indemana copiilor (si asta ca sa nu il scoata din priza si sa nu mai fiti protejati, nu ca le-ar face rau. Deci trebuie eliminati si copii din schema. In ce priza sa-l bagi sa nu fie la indemana lor?)

- la contactul cu pielea, trebuie spalat cu multa apa (ca sa nu mirositi a floricele, nu pentru ca ar fi toxic. Deci folositi manusi cand il manevrati.)

- in caz de inghitire, se provoaca voma (ca doar nu sunteti animale sa mancati floricele proaspete)

- (asta m-a terminat) A NU SE FOLOSI IN SPATII INCHISE (adica trebuie sa stai cu geamul deschis tot timpul, sa mai intre niste noxe de afara, sa nu te crezi pe o pajiste, de la atata natura pura emanata de aparat)

- indepartati sau acoperiti acvariile, vase cu plante si custile cu animale (ca sa nu devina dependente de flori)

- inchideti filtrul de aer al acvariului (sa nu creada pestii ca au evoluat si sunt pe uscat)

- depozitati departe de alimente, bauturi si hrana alimentelor de casa (ma gandesc ca daca trebuie inchis filtrul acvariului, nici nu trebuie sa ai vreun cos cu fructe sau vreun pahar cu apa pe masa)

Practic trebuie sa-ti schimbi stilul de viata, sa-ti remodelezi casa si sa stai in apnee, pentru ca nicio fiinta vie nu ar trebui sa stea in camera in care este bagat in priza un astfel de binefacator.

Ce bine ca scapi de West Nile! Otravire placuta!

Johnson. A family company.

Dai un ban dar stii ca nu-l mai ai

Vineri a aparut in viata mea un automat de dulciuri. Si, cum sunt pofticios, am poftit. Ca sa scoti un dulce din cutia mare de metal si sticla trebuie sa bagi mana in buzunar. Scoti portofelul, scoti banii, ii bagi in locasul de bagat bani, tastezi codul produsului si astepti sa cada. Pana aici e perfect. Doar ca la mine doar atat s-a intamplat. Buznar-portofel-bani-bagat-tastat-cazut. Si atat. Kit-Kat-ul meu a ramas blocat intr-o fanta a aparatului cu 10 cm inainte de a ajunge jos.





















Doisprezece pumni mai tarziu ciocolata era blocata si mai tare, pe o parte. Imi amintea de un vapor esuat. Poate pentru ca aparatul, tomomatul, robotul, a esuat lamentabil in a-mi da produsul pe care l-am platit. El atat trebuie sa faca: sa rasuceasca spirala si sa imi arunce o amarata de ciocolata. Nu a reusit. Si m-am enervat.

M-am uitat pe aparat, am identificat numarul de reclamatii. A raspuns un domn cu toate ca era trecut de 19 si programul lor ar fi fost pana al 17. Probabil e numarul lui de acasa.
Nici macar nu am tipat sau injurat. I-am spus ca e o problema cu aparatele lor. Ca ne fura banii. Asa le-ati invatat? Dupa ce i-am expus toata tarasenia mi-a spus ca sansele sunt foarte mici sa cada produsele in fanta aceea. Dar uite ca se intampla. Nu mai bine remediati situatia? Ca eu nu mai am incredere sa bag bani in ele. Si nu-mi plac hotii care fura. La care el a spus ca o sa ma sune un coleg de-ai lui sa-mi returneze suma. Nu despre asta era vorba. Nu pentru 2 lei v-am sunat. Ci pentru a va sesiza problema. Nu si nu. A insistat sa-i dau numarul de telefon si zona in care prefer ca luni ma suna un coleg sa-mi dea banii (pe care i-am pierdut pe nedrept) inapoi. Am ramasa asa. Ce nebun!

Si s-a facut marti si nu m-a sunat nimeni. Macar au inceput sa invete comerciantii ca trebuie sa para amabili, focusati pe clienti si plini de solicitudine. Dar atat. Le lipseste finalizarea. Ca si aparatelor operate de ei. Ca doar e Romania. Duce-m-as.

.

Cheers officer!

S-a observat un comportament similar in cazul soferilor opriti de politisti. Sunt, marea majoritate, simpatici, zambesc mereu, chiar rad. Na, poate imbuneaza organul. In urma unui set de teste minutios elaborate si desfasurate sub influenta alcoolului, s-a gasit solutia de a-l face pe politist sa rada in hohote in cazul testarii cu aparatul etilotest.

Gigapan nu e un aparat foto

Tot merge, de cateva zile, pe mess, pe mail, un link care te duce intr-o pagina si iti arata ceremonia de investire a lui Obama. Si poti sa dai zoom pana la cei mai departati oameni si arata rezonabil.













Linkul asta e insotit de reactii de genul "mama ce rezolutie!", "cel mai tare aparat digital!", "aparatul foto de 1,4 giga! grozav!" samd

Se cer facute niste precizari:
- nu e o singura poza - e un colaj din 220 de poze
- nu e o super rezolutie - pozele sunt facute cu un aparat destul de compact Canon G10
- asamblarea a durat sase ore si jumatate, pe un Macbook Pro, si a fost facuta de software-ul de la gigapan

De fapt, Gigapan este un suport in care iti pui camera si care controleaza unghiurile din care faci pozele.















Daca intrati aici http://www.gigapan.org/viewGigapan.php?id=15374 observati si anomaliile date de imbinari si de timpul care trece intre o declansare si alta, din lista de thumbnails de sub imagine. Si mai jos scrie detaliile tehnice.

Tare, oricum!

UPDATE: Si ziarul Ring s-a pacalit.

"În urmă cu peste o lună a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente ale ultimilor ani, învestirea lui Barack Obama ca preşedinte al SUA, ce a adunat la un loc câteva milioane de oameni. Pentru un astfel de eveniment, securitatea a fost pe măsură. Pe lângă miile de forţe de ordine prezente pe străzile capitalei americane, autorităţile au făcut sute de poze cu care pot afla identitatea tuturor celor prezenţi.

Aparatul de fotografiat folosit la eveniment a fost creat de NASA şi este încă în faza de testare. Acesta are o rezoluţie de 1.500 de megapixeli, fiind de 300 de ori mai performant decât orice aparat profesional ce se găseşte la ora actuală pe piaţă. Astfel, în cazul în care ar fi avul loc vreun incident, autorităţile americane ar fi putut afla imediat identitatea făptaşului. Aceasta este doar una din zecile de măsuri de securitate luate de autorităţile americane şi una dintre puţinele care au fost făcute publice de forţele de securitate."

Articolul aici.

.

Smiling cable guy

Astazi mi-a zambit. Poate zambea demult. Ma macina gandul ca nu l-am observat pana acum. De doi ani...

Nu am rezistat si l-am fotografiat. A meritat asteptarea. Il fac vedeta. E cel mai simpatic cablu de camera foto.