Dai un ban dar stii ca nu-l mai ai

Vineri a aparut in viata mea un automat de dulciuri. Si, cum sunt pofticios, am poftit. Ca sa scoti un dulce din cutia mare de metal si sticla trebuie sa bagi mana in buzunar. Scoti portofelul, scoti banii, ii bagi in locasul de bagat bani, tastezi codul produsului si astepti sa cada. Pana aici e perfect. Doar ca la mine doar atat s-a intamplat. Buznar-portofel-bani-bagat-tastat-cazut. Si atat. Kit-Kat-ul meu a ramas blocat intr-o fanta a aparatului cu 10 cm inainte de a ajunge jos.





















Doisprezece pumni mai tarziu ciocolata era blocata si mai tare, pe o parte. Imi amintea de un vapor esuat. Poate pentru ca aparatul, tomomatul, robotul, a esuat lamentabil in a-mi da produsul pe care l-am platit. El atat trebuie sa faca: sa rasuceasca spirala si sa imi arunce o amarata de ciocolata. Nu a reusit. Si m-am enervat.

M-am uitat pe aparat, am identificat numarul de reclamatii. A raspuns un domn cu toate ca era trecut de 19 si programul lor ar fi fost pana al 17. Probabil e numarul lui de acasa.
Nici macar nu am tipat sau injurat. I-am spus ca e o problema cu aparatele lor. Ca ne fura banii. Asa le-ati invatat? Dupa ce i-am expus toata tarasenia mi-a spus ca sansele sunt foarte mici sa cada produsele in fanta aceea. Dar uite ca se intampla. Nu mai bine remediati situatia? Ca eu nu mai am incredere sa bag bani in ele. Si nu-mi plac hotii care fura. La care el a spus ca o sa ma sune un coleg de-ai lui sa-mi returneze suma. Nu despre asta era vorba. Nu pentru 2 lei v-am sunat. Ci pentru a va sesiza problema. Nu si nu. A insistat sa-i dau numarul de telefon si zona in care prefer ca luni ma suna un coleg sa-mi dea banii (pe care i-am pierdut pe nedrept) inapoi. Am ramasa asa. Ce nebun!

Si s-a facut marti si nu m-a sunat nimeni. Macar au inceput sa invete comerciantii ca trebuie sa para amabili, focusati pe clienti si plini de solicitudine. Dar atat. Le lipseste finalizarea. Ca si aparatelor operate de ei. Ca doar e Romania. Duce-m-as.

.