Steaua - Napoli pe bune

Aseara am ajuns la o terasa unde nu ne baga nimeni in seama pentru ca toti chelnerii se uitau la meci. Mai erau 15 minute. Cu cateva terase inainte vazusem pe o plasma scorul 3:1 si am zis hai cu egalarea, ca asa stim noi. Cand am ajuns la terasa si ne-am asezat, era 3:2. M-am umflat in pene si am spus ca daca nici eu nu ma pricep la fotbal, atunci cine?

Ce se intampla pe plasme? Steaua conducea si era toata in careul ei, se apara. Se tinea cu dintii si cu ghearele de scor. Normal. Ca asa stim noi. Am zis si mai sus.

S-au anuntat minutele de prelungire. Patru. Steaua nu a reusit sa se apere si a luat gol, ca multe alte echipe romanesti, in ultima secunda. Vai, comentatorii, vai, erau tot o jale, tot o spuma ca arbitrul ne face, ca uite ce mizerie, ne fura, lume buna! Dumitru Dragomir a intrat in direct, dupa meci, si a latrat mizerie, hot, imbecil.

Am vazut pe gsp.ro socoteala minutelor de prelungire. Portarul a stat pe jos 2:23. Plus patru, asta inseamna 6:23. Au mai fost cateva intreruperi si s-a ajuns la concluzia ca a prelungit cu 13 secunde. Daca nu esti in stare sa te aperi 13 secunde, stai acasa. Treisprezece secunde la un meci de 97 de minute. Adica 5860 de secunde. Cred ca astea 13 secunde au fost cu ghinion. Arbitrul ne-a furat, balonul este rotund, echipa adversa si-a dorit mai mult victoria si a facut o figura frumoasa. Sa nu uit: Dumnezeu nu a fost stelist. Ma lasati?

Vorba lui Tudor. Am vazut filmul asta, in care pierdem in ultimul minut, de nenumarate ori. Incepand cu televizoarele alb-negru. Identic. Doar tricourile se mai schimba din cand in cand.

Corect.