Cinci cereri de prietenie, trei mesaje si cincisprezece notificări. Asta s-a întâmplat de când am zis că iau pauză.
În prima oră după ce am scris îmi tot venea să intru să văd dacă a zis cineva ceva. După aia mi-a trecut. Am uitat de facebook.
M-am uitat acum și sunt vreo zece ziceri. Glumițe și neîncredere. Vă mulțumesc. :)
Mi-am dat seama care e treaba cu facebook-ul.
E un loc unde să-ți pierzi timpul. Mult timp.
Vezi oameni care au zeci și zeci de posturi pe zi: filme, linkuri, poze, statusuri mai mult sau mai puțin patetice, comment-uri. Te întrebi: de unde atâta timp? Eu lucrez de acasă de un an de zile și tot mi se pare o pierdere de timp teribilă. Nu vă ascund că am șters din listă mulți oameni care umpleau wall-ul în fiecare zi.
Mi-am mai dat seama de ceva. Mai e și mirajul reacțiilor: le-a plăcut poza?, le-a plăcut linkul?, le-a plăcut ce status am?, le-a plăcut ce am comentat la altcineva? câte comment-uri am? WOW! 26! ce popular/ă sunt!
Apropo de lista de prieteni. Nu țin în listă necunoscuți. Chiar dacă doar pe unii îi accept, dacă nu spun nimic, îi șterg din când în când. La fel, șterg oameni cu care nu comunic nimic o lungă perioadă. Scopul aici este comunicarea nu hai să avem lista cât mai lungă.
Unii mă întrebau de ce până marți, nu mai rezist până miercuri? Ba da, doar că mâine iese cel mai recent număr al ziarului Țara lu' Garcea și azi trebuie să-l promovez. Și cum toată lumea stă pe facebook, e un loc bun de promovare. :)
În concluzie nu am avut simptome de sevraj. Nu am tremurat, nu am plâns, nu am mâncat mai mult. După cum am spus și la filmul Avatar, de la care lumea se deprima pentru că nu putea trăi pe Pandora, reacțiile astea sunt pentru proști, pentru slabi, pentru neadaptați. Care se agață de tot felul de mizerii de genul ăsta. Doar-doar au un motiv să fie victime, să fie deprimați.
E chiar indicat să iei pauze. Găsești alte lucruri de făcut.
Viața începe după ce închizi facebook-ul. Și calculatorul, în general.
Viața e afară.
Posts
