Arhitectura care doare ochii

Viziunea deformată a potențialei imagini unitare a Bucureștilor. Adică fiecare după cum îl taie capul, după cât îl țin pilele și avizele neobținute. Sticlă și metal între clădiri istorice, parcuri masacrate de clădiri proiectate de arhitecții iadului și zgârie nori între case de patrimoniu.

De când cu criza, urâțeniile mai stau și schelete ambulante, neterminate. Ți-e și frică.

Despre studente batrane si obiceiurile lor

In weekend am vazut mancare in pungi. Mancare atarnata la ferestre.
Nu, nu este un camin studentesc ultramodern. Nu, nu este nici un spital refacut de curand in sticla si metal. Surpriza, nu este nici un camin de batrani. Nu sunt, insa, foarte departe de asta.

E Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti. E casa de pensii care are cel mai mare frigider din lume. In prima faza am sperat ca ma insel. Si ca sunt doua pungi lipite cumva de vant sau o reflexie a unor pungi din copacul de peste drum. Si, luni dimineata, m-am uitat iar.





















Da, e clar. Una dintre pungi atarna de geamul deschis. Ce sa fie in capul tau sa iti spanzuri pungile cu cu rosii, branza, struguri si foie gras pe fatada de sticla si metal a cladirii in care lucrezi? Le-o interzice seful sa tina mancare in frigider? Sau le interzice pauza de masa si ele ascund mancarea? PE FATADA??? :))

Romania a fost, este, si va fi rurala.

.