Naser a ratat

Piața Domenii, acum vreo două zile. Proaspăt ieșiți dintr-o prezentare de 3-4 ore, hămesiți, ne întreptăm spre un restaurant pe care numai eu nu-l știu.
Naser, restaurant arăbesc.

Am descălecat și am purces. În prima cameră este magazin de unde poți să iei acasă produse alimentare.
În a doua cameră este restaurantul. Un loc cam kitsch, mirosind a mâncare, nu foarte îngrijit, oarecum împărțit în două de niște termopane. Ca și cum ar fi loc pentru fumători. Ne-am așezat în prima jumătate, era mai puțin fum. O fată a tot insistat să mergem în partea cealaltă. Am refuzat politicos de 37 de ori.

Am și înțeles de ce insisita. La cea mai buna masa din local stătea patronul, cu laptopul dat tare pe știri arăbești, era de preferat să nu-l deranjăm.

De pe un perete, o plasmă lătra manelele de pe Taraf TV. Mai exact lătra maneaua. Cât am stat acolo a mers un singur videoclip. Cu un manelist și cu o fată grasă și siliconată care se unduia.

Până și soneriile chelnerițelor erau manele. Superb!

Chelnerițele triste, fără chef. Am comandat mai multe feluri de mâncare, să gustăm. Supă de linte cu lipie prăjită, arais (un fel de quesadilla), șiș kebap, falafel, humus și ayran cu mentă.

Mâncarea a fost bună și a venit destul de repede. Ăsta e singurul lucru bun de acolo. În condițiile astea cred că e cel mai bine să comanzi pentru acasă. Te scutești de hibele locului.

Nota a fost 89 de lei pentru trei persoane care au mâncat pe săturate. Nu se poate plăti cu cardul.

Când ne ridicam de la masă, fata trecea cu o farfurie pe care a pus-o în spatele meu, pe blatul bucătăriei. Pe ea erau 3 baclavale. Cei de la bucătărie au pus trei lingurițe pe farfurie.

Fata începe o întrebare: nu doriți ba...? Dar s-a oprit. Nu și-a mai răcit gura să ne întrebe dacă nu vrem baclavalele din partea casei. Ne-a urat la revedere.

Recunosc, mi s-a spus din prima că așa este acolo: locul rău, mâncarea bună.

Revederea poate să mai aștepte.

Stai ca trag! Din narghilea.

Aseara. Restaurant cu mancare arabeasca.
S-au vazut iaurturi cu castraveti, supe de linte, humus si alte fatoush, tabouleh, kebeh samd.

Locul era aproape plin. Foarte multi erau arabi. Ba cu gura plina de mancare, ba cu gura plina de fum de narghilea.

Mi-a placut mult table mat-ul lor: era un peisaj cu o plaja, niste tobe, un palmier si in aer era un ochi de femeie. Langa el scria(citez din memorie): We are always watching you! And look after.
WTF?! Am crezut ca sunt in carciuma SRI sau SIE. Poate se refereau la camera cu infrarosu de deasupra plasmei. Cred ca e misto sa te uiti la oamenii carora le curge uleiul de la humus pe barba.

Ca veni vorba de plasma. Cat am stat acolo a mers postul Utv. La care canta muzica de rock. Fiind intr-un loc plind de arabi, am gasit ciudat, dar distractiv, ultimul videoclip Metallica. Gi-dji-dji-giiii! In care, mai multi soldati dintr-un Humvee (ce par americani), ameninta un cuplu de musulmani ce ramasesera in pana cu masina. Cu "get down!", cu "mainile sus!" si foarte multe cadre in care femeia, mascata toata, era cu mainile sus si in vizorul mai multor soldati.



E adevarat ca la sfarsit le imping masina. Dar, pana atunci, nu s-a panicat niciunul din sala.

Exista si posibilitatea ca ei sa se fi bucurat la vederea acestor imagini, avand o adanca lipsa de respect pentru femei. Mascate, maltratate, fara drept de vot, fara dreptul de a sta cu barbati in aceeasi camera. Niste gunoaie, ar spune ei.

Supa a fost buna.

.