Red Bull iti da scaun cu rotile

Azi a fost ziua zborului - Flugtag. Am ajuns acolo fara prea mare tragere de inima.

A inceput cu o ora peste ora de incepere anuntata. Exact in fata trambulinei, unde eram noi, nu se auzea nimic. Boxele erau indreptate spre spatele trambulinei, de unde nu se vedea nimic. Cand fu Tica, nu fu Tache. Superb!

A vorbit o vreme domnu' Razvan si Dani. Nu stiu ce pentru ca nu se auzea. Dupa care a fost o numaratoare inversa si a aparut o duduie pe un pian alb. A plonjat.

Mi s-a parut ca a aterizat cam rau, ca s-a lovit. Din cauza ca pianul i-a luat-o inainte, in cadere. Dupa ce s-a lovit de apa, a plutit, si Miss Piggy s-a lovit cu fundul de el. Cam tare. Si acolo a ramas, pe o parte. La un moment dat a mai miscat o mana. Nu cred ca saluta. Cerea ajutor. Ma mir ca a mai avut puterea sa salute, daca asta facea. Au luat-o direct pe targa si au plecat cu ambulanta. Mai tarziu am aflat ca are coloana fracturata, va fi operata si va ramane cu sechele toata viata. Pot doar sa sper ca vor fi cat mai usoare.

Chiar vorbeam acolo ca nu as sari peste niste materiale (lemn, plastic, metal) care m-ar putea lovi la impactul cu apa. Niciodata!

Multa sanatate, Miss Piggy!

UPDATE: Filmul accidentului, luat de pe youtube.

La Urgenta nimic nu-i urgent

Spre deliciul celor care ma urasc sau al celor care nu dau doi bani pe mine: ieri am fost la Urgenta la SUUB (Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti). Spre tristetea acelorasi de mai sus, nu a fost nimic grav cu mine. Ci cu ce se intampla acolo.

Am trecut prin triaj, am fost la receptie (unde m-au crezut pe cuvant ca lucrez cu carte de munca si platesc asigurarile de sanatate) dupa care am fost trimis la sala/cabinetul de urgenta ortopedie. Mai erau vreo 3 persoane: ba o mana, ba un picior, dar erau pe picioarele lor. Pe usa scrie clar ca inaintea ta pot intra alte persoane care au probleme mai grave decat ale tale chiar daca au ajuns cu mult dupa tine. Si sa nu insisti sa intri mai repede. S-a si intamplat sa vina doua urgente majore pe targa si cateva mai lejere in carucior. Fapt pentru care numarul celor de la usa a crescut la 20+. Dar nu numai din cauza urgentelor ne-am inmultit si ne-am enervat.

M-au frapat cateva lucruri:
- medicii de la urgenta care erau foarte relaxati si nu invitau imediat urmatorul caz ci stateau la discutii personale indelungate (la usa mai era cate unul cu un os ciudat iesit din cot, o gimnasta care cazuse de pe barna si avea niste oase iesite din incheietura pumnului si striga de durere, alta femeie cu piciorul paradit)

- un medic, in special, a avut 3-4 convorbiri telefonice personale cu "te pup, vorbim diseara" dar nu inainte de a discuta tot ce era de discutat in timp ce pacientii de la usa erau masca

- veneau pacienti fara nevoi urgente si intrau primii. Si asta pentru ca erau insotiti de un asistent sau un medic prieten/ruda care se saluta amical cu toata lumea din garda. Dupa ce terminau consultul mai stateau si la barfe haioase.

- cea mai tare dintre toate: la intrarea in cabinetul de urgente ortopedice este un prag de metal pe arc de cerc si mai multe rupturi in linoleum (care e destul de gros).





















Aceste doua denivelari - una in sus si una in jos - faceau ca targile si carucioarele sa aiba parte de o cursa offroad in drum spre vindecare si pacientii icneau la trecerea peste ele. M-au trecut fiorii cand, un batran cu niste vertebre zdrobite, a tipat la fiecare pereche de roti a targii care a trecut peste denivelari. Cum sa ai asemenea zdruncinatori la intrarea unui cabinet de urgenta unde vin si oameni cu probleme grave, care nu trebuie miscati? De fapt stiu cum: fara sa gandesti si fara sa pui in aplicare ce vezi pe afara cand esti trimis pe banii nostri.

- mai era o femeie care cazuse pe umar cu doua zile in urma si i se agravase in timp ce ea spera sa-i treaca. S-a considerat ca nu e o urgenta (nu s-a intamplat in ultimele 24 de ore) si a fost trimisa in ambulator, unde nu mai era nimeni. Cand a revenit i s-a spus "Asta e, maine sau luni, sau mergeti la policlinica cu plata". Si ea de-abia mergea de durere cu mana legata de gat.

In felul asta ii intelegi pe cei care aleg sa se trateze afara. Nu doresc nici dusmanilor sa ajunga la urgente in tara asta. Ca, chiar daca nu au mai nimic, or sa se mire/enerveze tare.

Doua ore mai tarziu(dupa ce am intervenit si am spus ca eu trebuie sa si plec si am intrebat cat mai am de stat) plecam cu o reteta pentru un banal fas-fas si cu o intrebare: ce caut eu aici?

.

Trai-ti-ar bolnavu'

Faza tare de dimineata. Doua ambulante. Ambele cu girofaruri si sirene. Una, pe sensul ei, cealalta pe contrasens. Zici, sa te tragi din calea lor, oamenii aia au nevoie de ajutor, viata lor e in pericol.

Ce fac soferii? Cand au trecut unul pe langa celalat s-au salutat din faruri si isi zambeau complice.

Pai asta e grija lor? Si care mai e urgenta atunci?

.

Taximetristul loveste din nou

Aseara, in drum spre casa, nebunie mare de la Palatul Parlamentului spre Rondul Cosbuc. In fata girofaruri. De politie si de ambulanta. Agitatie mare de paramedici. Am reusit sa traga cateva cadre cand am trecut.





Un taxi lovit tare. Singura varianta plauzibila e ca a iesit fara sa se asigure, venind dinspre Beckerbrau si l-a luat unul ce venea pe b-dul Libertatii.

Pacat ca e accidentat(destul de grav dupa agitatia paramedicilor si dupa cum e masina chiar in usa lui) dar eu m-am cam saturat de taximetristii astia. Am mai scris o data despre ei.

Se baga oricum, oriunde, li se pare ca li se cuvine orice. Ei cred ca sunt o casta, un soi aparte, niste alesi, sange nobil. Capete seci, covrigu'n mana. Da, niste gaini, cea mai mare parte.

In weekend, in fata magazinului Unirea, eu cu Bubu. Nu ne-au luat 3 maisni la rand. Vesnica intrebare: Unde mergeti? Si le-am spus. Merg cu mana la telefon si va reclam. A iesit unul din masina, ca de ce sunt, ca se retrage, ca a terminat tura, ca VA ROG. La fel spuneau si ceilalti, la fel spunmereu. Sclavilor, va reclam de fiecare data. La doua sau trei reclamatii(in functie de companie) va dau afara.

Daca i-ar reclama toata lumea poate s-ar prinde ca nu mai merge asa. Romanul mesteca-n barba o injuratura si, fara sa-i reclame, isi netezeste drumul catre ale mitocanii din partea lor.

Si catre alte accidente.

De ce sunt politisti

Degeaba. Ca sa stea degeaba. Si sa te doara dintii cand vezi atata verde. Sa vorbeasca la telefoane si sa para ocupati. Astia nici macar nu par ocupati. Poza e facuta la ora 14, azi, in fata Academiei Militare.














Si de ce mai sunt politisti? Ca sa se uite cum, o fata, se zbate(la propriu) intre viata si moarte langa ei. Si ei nu fac nimic. Ca trece tariceanu si ca au un culoar unic ce nu face nimic in momentul asta. Ba da. Face ceve: nervi, aglomeratie si accidente. Cum poti sta, ca un imbecil, cand un om moare langa tine? Asta ne spune cat de spalati pe creier sunt. Si cat de frica le este. Sunt niste slugi ordinare care fac numai ce li se ordona. Singuri se invart in loc, ca gaina fara cap.
Nu dau doi bani pe voi, sclavilor!



Ce mai stiu ei? Sa se mandreasca. Nu stiu exact cu ce. Poate lor li se pare cool ce fac. Dar asta nu e politie. E ca la caini: ia medicamentul, dormi, papa, caca, plimbare. Ca la dresaj.
Mai stiu sa abuzeze, sa incalce legea, regulile de circulatie, ca ei sunt politisti.