Inceputurile Revolutiei

Acum 21 de ani aveam un plan. In vacanta de iarna sa merg la veri, la Ploiesti. De-abia asteptam. Nu mai tin minte exact daca luasem sau nu vacanta, tot ce stiu este ca il bateam pe tata la cap: merg, nu-i asa ca merg, dar cand merg, merg, nu? Daca, la inceputul lunii treaba era clara, am simtit ca tatal meu devine din ce in ce mai evaziv in raspunsuri.

Intr-o zi am pus piciorul in prag si am pus intrebari concrete. Mi s-a spus ca cel mai probabil nu o sa ajung la veri. Am simtit ca imi pica cerul in cap. Din nou am pus intrebari concrete. Dupa o serie mai lunga de respunsuri evazive mi-a spus: diseara o sa-ti explic de ce. Am fost in priza pana seara, cand am intrat intr-o camera, tata a inchis usa si a tras radio-ul mai aproape de pat. Ne-am asezat si i-a dat drumul: acum o sa auzi de ce nu te poti duce. Deodata am auzit ceva ce nu mai auzisem niciodata la un asemenea nivel. Oameni care il ponegreau pe Ceausescu si care spuneau ca ei sunt in strainatate. Era Europa Libera. Imediat a fost pusa o inregistrare din Timisoara.

Am inghetat, dar am inteles de ce nu era cazul sa plec. Evident ca am pus milioane de intrebari. La multe dintre ele mi s-a raspuns. Din momentul asta incolo vedeam altfel lucrurile. Observam in jurul meu comportament schimbat si agitatie. Stiam despre ce vorbesc cei mari, chiar daca se chinuiau sa codeze.

Va urma.