Am mai mai facut o plimbare. Mai intai am ajuns vreo 5 zile la Oradea/1 mai/Felix. Pe acolo stiti voi ce se face, pentru ca am mai scris: spa, piscina, club si prieteni.
Noutatea a fost experimentarea unei meditatii dinamice. Nu e fraiera.
Cand sa venim inapoi la Bucuresti mi s-a aratat directia Praga. Nu fusesem niciodata.
Bubu s-a intors cu masina. Eu am plecat, o zi mai tarziu, cu trenul, spre Timisoara. Asta fiind o alta noutate. N-am mai fost de multi ani cu trenul. O minunata Sageata Albastra. Am facut cei 178 de km in 3 ore. Ceea ce inseamna o medie de 60 km/h. Asta in conditiile in care ar putea merge cu 300 pe acolo. Noi suntem mai inceti. Lumina la baie nu mergea, baie care se inchide ermetic. Boo-hoo-hoo! Daca ma ataca urina pe intuneric?
Joi am plecat din Timisoara si am ajuns la Viena.
N-am pierdut prea mult timpul. Am mai fost de cateva ori si aveam alta tinta. Am dormit, si pe la 11 dimineata am plecat pe ruta Linz - Regensburg catre Plauen. Acolo ne asteptau niste baieti care vand kite-uri. Dupa discutii prelungi, Calin si-a luat un training kite, sa nu se omoare cu cel mare din prima. De aici am plecat catre Praga, via Dresda. Am ajuns pe la 10-11 noaptea, pe ploaie. Pentru 40 de euro am primit un apartament intr-un hotel de 3 stele din centru. Am stat la niste beri - evident, Pilsner Urquell - dupa care am infipt dopurile in urechi si cornul in perna.
De dimineata am coborat la micul dejun si am facut chekout. Planul initial era sa ne intoarcem in Viena in noaptea asta. Dar l-am schimbat si a trebuit sa mai luam o noapte de cazare. Cum nu am mai gasit la acelasi hotel, trebuia sa mergem sa ne cazam la cel de-al doilea. Am ajuns acolo si ni s-a spus ca s-a ratacit rezervarea noastra. Evident ca nu l-am crezut. Dar ne-am luminat cand ne-a spus ca ne relocheaza la un hotel de 4 stele din grupul lor, unde vom fi cazati intr-o camera tripla deluxe. Hotelul e si mai aproape de centru. Camera arata cam asa.
Nu am schimbat bani aici pentru ca ne-am gandit ca au curs prost. Si am pornit pe strazi, inarmati cu harti din holul hotelului. Am ajuns intr-o piata, langa Turnul de Pulbere, unde erau multe case de schimb.
Cursul era 23-25 de coroane pentru 1 euro. Cand sa schimb si eu mi s-a strigat: nu schimba, ca e teapa. Care era teapa lor? Vedeai o lista lunga cu valute si nu te uitai pana jos pentru ca euro era in partea de sus. Jos scria ce curs au valutele sub limita. Care era limita? 2.600 de euro! Ce turist schimba pe centru 2.600 de euro? Si sub suma asta cursul era 17 coroane la euro. Asa le dau ei tepe turistilor. Langa casele de schimb erau valutisti, ca la noi acum multi ani. In fine am trecut peste asta si am gasit si case de schimb normale. Totusi, cel mai bun curs il obtineai in restaurante si la magazine cand plateai cu euro - 25 de coroane. Era cel mai sigur.
In cateva minute am ajuns pe pietonalul spre Muzeul National, unde ne-am maimutarit un pic si am dat tonul urcarii pe stalpii de beton pentru cei din spate.
Sfantul Vaclav ne-a supravegheat din fata muzeului. Destul de nemiscat.
Un jet de ploaie mai tarziu eram in Piata Veche.
La Ceasul Astronomic o multime de oameni astepta ora fixa. Atunci se agitau statuile de pe el si printr-o deschizatura se vede cum trec cei 12 apostoli. Nu, nu sunt vii. Sunt lunile anului de fapt. Ceasul arata pozitia Lunii si a Soarelui.
A urmat Podul Carol, in drum spre cetate. Este pietonal si plin de statui, artisti, suveniruri si hoti de buzunare.
Pentru 200 de coroane ne-am dat cu vaporul 50 de minute pe Valtava. Racoroasa, dar placuta. Ghidul audio in 5 limbi a facut toti banii. Vorbea numai prostii.
In centru vechi era si mai mare nebunie de turisti. Dejave incepusemove sa vorbimove doarove cu ve la sfarsitove. Ne-a placutove.
Am tot urcat, si am urcat.
Dupa o vreme am ajuns la portile vechiului centru.
Aici erau niste baieti care faceau ca garda de la Londra. Adica nu faceu nimic. Si lumea isi facea poze cu ei. Tipele aproape ca-si lipeau limbile de fetele lor. Am facut si eu o poza.
Am trecut pe la Catedrala.
Dincolo de ea era un domn cu putza decolorata. Am incercat sa nu ma uit la ea. Nu prea mi-a iesit.
Pe aici sunt numai cladiri impunatoare. Prea multe sa le insir pe toate. Stiti voi cum sunt cladirile mari, imperiale.
In partea cealalta a cetatii sunt gradinile Ledenburg, in trepte.
Urmeaza viile regale cu panorama asupra orasului.
Si gradinile Wallenstein.
Am mai fost pe Insula Kampa in drum spre Mala Strana unde este un Turn Eiffel mai mic.
De unde se vede Praga frumos.
Am mai fost intr-un parc, pe partea cealalta a cetatii. Cu promenade costruite peste dealuri.
Aici i-am dat drumul lui Calin sa alerge. Nu ca n-ar fi alergat in general. :))
Dupa ce am trecut prin tunel am ajuns la Belvedere.
Am mai tras si niste portii de maimutareala.
Am patrulat sa ne asiguram ca totul este in ordine. I-am ajutat pe baietii aia.
Ne-am jucat de-a turistii cu ghid si stegulet.
Am fost si la biserica Sf. Nicolae. Se pare ca este una dintre cele mai frumoase biserici baroce din Europa.
Am facut pe furis cateva poze la biblioteca manastirii Strahov. Foarte frumos, as fi vrut sa dorm acolo, printre manuscrise din secolul XII. Doar ca nu gasesc pozele. Ghinion. Iau unele de pe net sa va arat.
A fost frumos. Foarte multa verdeata, foarte multi turisti dar si lucruri facute pentru turistii aia. De la indicatoare la magazine cu suveniruri, si de la hoteluri la pasaje de acces rapid in muzee. Merita vazut.
Posts
0 comments:
Post a Comment