Transfagarasan rulz!

Ieri a fost Transfagarasan Day. Nu fusesem niciodata. Eram nerabdator cand am ajuns in padure, urcand.
Ma tot uitam in sus sa vad muntele.

A inceput sa se zareasca.

Acoperit de ceata.

Nu cred ca asta e Cabana Capra. :)

Gandeam eu.

Deodata, a aparut. Mare, inalt. Pana acolo urcam? Cum naiba? Parca se-nsenineaza.

Copaci nu mai cresteau. Panta, plina de jnepeni, se ducea - aproape vertical - in sus.

Am aruncat un ochi inapoi. Ia uite de unde venim!

Ba nu, de mai departe!

Cascada cu masini si poze intra sub sosea. Norii se intorc. WTF?

De sub nori apare si intrarea in tunel. TUNEL? Care tunel? Trecem prin munte?

Continuam sa serpuim pe marginea vaii ce ramane tot mai jos.

Am trecut prin munte si am ajuns intr-un loc colorat. De iarba, de apa, de oameni. Multi oameni. De, ca duminica.

Ne-am prostit un pic, ne-am pozat, am pozat.

Hopa, uite cabana!

Dupa care am coborat pe drumul cetii.

Cu cabina-n cap. La propriu.

Jos ne astepta vreme mai frumoasa.

Ne-am uitat inapoi spre munte. Nu arata prea imbietor. Chiar daca sus era ok.

Ma-ntelegi?

Cetatea Fagarasului era inchisa pentru vizitatori de la 16. Am ajuns numai bine pentru esafod. N-am gasit sfoara. Nici sapun. M-am spanzurat asa.

Ne-am oprit la Brasov in locul acela cu cu cele mai tari coaste cu sos de pe coasta de est a Pamantului. Prietenii stiu locul.

Revenind cu gandul la varful de munte, sa va ganditi de doua ori inainte sa mancati la Cabana Balea. Niste chelneri nesimtiti care nu stiu pe ce lume se afla.

Fara sa mai trec pe la cabana respectiva as face si maine drumul asta. Si o sa-l mai fac curand.