Cât costă un weekend la Berlin

De mulți ani voiam să ajung la Berlin, pentru istoria lui, auzisem că e un oraș frumos, e într-o țară civilizată, cu multe culturi amestecate.

Anul ăsta am ajuns, în martie, de miercuri până sâmbătă. Am făcut 65.000 de pași în cele trei zile și aș mai face vreo 100.000.

Am zburat cu Ryanair, cu un avion nou, 737-800. Am prins o ofertă cu 9.99 euro pe segment, deci 20 de euro costă zborul dus-întors (comparativ, biletul de tren până la Cluj, doar dus, costă 20 de euro). Zbori doar cu bagaj de mână, dar nici nu-ți trebuie bagaj de cală pentru câteva zile. La costul ăsta nu poți alege locurile, dar nici nu e așa de important pentru un zbor de 2h la dus și 1h40 la întoarcere. Locurile m-au costat 3-4 euro de persoană pe segment. Ryanair are frecvent promoții.

Hotelul a fost găsit tot la ofertă, pe booking.com. Se numește Park Plaza Berlin Kudamm și este în zona Kurfürstendamm. 

Kurfürstenstrasse este considerată a fi un Champs-Élysées al Berlinului. Foarte curată, cu clădiri spectaculoase, cu multe magazine și restaurante.

De aici la Poarta Brandenburg sau la Checkpoint Charlie faci 15 minute cu tot cu mersul până la metrou. Hotelul costă în mod normal de la 70-80 de euro pe noapte. La promoție am luat cu 47 de euro pe noapte (prin comparație, la Vama Veche costă în aprilie 50 de euro pe noapte și nu sunt aceleași condiții).

Rezervarea a fost fără mic-dejun, care costa 9 euro de persoană. La restaurantele din jur micul dejun costă 7-9 euro.

Berea costa 4-5 euro la restaurant. Apa plată 3,5 euro. O supă e 4-6 euro. Un șnițel costă 10-12 euro.
Prânzul pentru două persoane a costat între 20 și 35 de euro. Am mâncat la restaurante tradiționale germane din zone bune.
Pentru un buget mai mic poți lua de mâncare de la supermarket și să mănânci în cameră micul dejun, cum facem noi la schi. Mâncarea de pe stradă costă câțiva euro. Kebab, sandvișuri cu hering, lahmachun și cârnați. Apa plată pentru toată ziua am avut de la magazine Lidl, care sunt peste tot, și costă 0,60-1.00 euro pentru 0,5 litri.

Transportul de la aeroport în centru costă 42-45 de euro cu taxi sau Uber și durează 30 de minute. Poți merge și cu trenul, care face vreo oră. Pentru 20 de euro am luat Berlin City Tour Card, care asigură gratuit transportul în comun subteran sau de suprafață, pentru 48 de ore, inclusiv trenul de la/spre aeroport. Cu el ai reducere la o serie de muzee.
Sunt 170 de muzee în Berlin și merită văzute cât mai multe. Intrarea este de la 6 la 15 euro. Unele atracții pot fi vizitate gratuit. Joia este intrare gratuită la toate muzeele.
Să-ți iei cel puțin o zi pentru plimbare. Ai multe obiective pe care le vezi de afară, multe parcuri.

Costuri:
40 avion (2 persoane)
100 cazare (doua nopti)
40 transport în comun (2 persoane)
200 mancare  (la restaurant, pentru 7 mese de două persoane, dar poți mânca și mai ieftin)
Am ajuns la 380 de euro TOTAL. Pentru un cuplu!
Mai departe, depinde de tine câte muzee vezi, câte cumpărături faci și câte suveniruri iei.

Plimbarea noastră acolo a costat ceva mai mult pentru că am avut și locuri rezervate în avion, am avut 3 nopți de cazare, am intrat la muzee (am aflat târziu că joia erau gratuite), am făcut ceva cumpărături și am mers cu Uber de la și spre aeroport (eram patru persoane și am împărțit costurile).

Nu e rău pentru un oraș ca Berlin, nu-i așa?

Laserul nu e bun pentru câini

Am avut o discuție cu cineva despre oportunitatea folosirii laserului la joacă.
Nu, laserul nu e bun.
Laserul e ceva strălucitor, foarte vizibil, care se mișcă rapid și activează instinctul câinilor de a urmări prada care fuge de ei. Stăpânii spun că vai, ce drăguț aleargă câinele, ce drăguț latră, ce piept frumos face de la atâta alergare, ia uite cum nu trebuie să fac eu mare lucru, ce drăguț e câinele când pare că își pierde mințile.

Aici e problema, la pierdutul minților. Câinii nu se pot abține să nu urmărească punctul laser, e instinctiv, ceva fuge de mine, trebuie să fug și eu, poate e pradă.
Lucrurile se complică în momentul în care câinele nu ajunge niciodată să prindă laserul și asta le dă mari bătăi de cap. Pot deveni obsedați.

Nicholas Dodman este profesor de comportament canin la o facultate veterinară din state și spune că se poate ajunge în stadiul în care câinii nu se mai pot opri, odată ce au început să urmărească laserul. El mai spune că a văzut câini care urmăreau orice luminiță, orice umbră, săreau pe ea și își petreceau toată viața dorind și așteptând. Atât de gravă poate deveni problema.

Chiar și câinii care detectează bombe sau droguri sunt duși în misiuni false unde găsesc ce au de găsit. Dacă trece prea mult timp fără să își îndeplinească scopul, pot deveni obsedați.

Uite un câine care o ia razna când aude un click care seamănă cu cel de la pointer.

Dacă vă gândiți că filmele de mai jos sunt funny, mai gândiți-vă o dată. Sunt funny doar pentru voi. Pentru câini nu sunt. E doar obsesie care nu are cum să le facă bine.

Filmul de mai jos este chiar crud. Să pui un laser la zgarda câinelui și să îl lași să o ia razna încercând să-l prindă.

Jucați-vă cu câinele vostru, interacționați cu el. Plimbați-l, alergați-l. Dați-i jucării palpabile: mingi, bețe, sfori, maimuțoi chițăitori, frisbee, orice poate ajunge, atinge, prinde cu gura și aduce înapoi.
E satisfacția succesului. De ce să îl privați de ea și, în schimb, să îl băgați în obsesii?
E prietenul vostru. Aveți grijă de el.

Ursus Pirații sau Canal+ Dulapul?

Ori seamănă, ori nu seamănă.

Ursus




Canal+

Live below the line - ultima zi și concluzii

A trecut și ultima zi. Cereale cu iaurt, sendviș cu ou și supă de linte.

Mi-a și rămas mâncare:
- două ouă (din șase)
- două porții de iaurt (dintr-o găletușă)
- două porții de cereale integrale (din 500 de grame)
- 4 felii de pâine (din 10)
- două porții bune de legume congelate (din 500 de grame)
- 3-4 porții de paste (din două pungi de 400 de grame)

Calculând, rezultă că media este de 3.5 lei pe zi.

Concluzii.
Este evident că poți să mănânci cu 5 lei pe zi.
Nu mănânci bine, poate nu mănânci destul, sigur nu ai toți nutrienții de care ai nevoie, sigur nu îți poți face poftele.
Carne, brânză, fructe, legume - sunt visuri destul de îndepărtate. Poate să mai guste cei care stau la curte și care au găini și grădină cu pomi fructiferi și cu legume.

Cântarul arăta 83.9 kg luni dimineață. Sâmbătă dimineață arată 81.8. E adevărat că am alergat sau am făcut exerciții în 3 zile din 5, dar și oamenii săraci muncesc uneori zi-lumină pe salarii mizere.
Am avut și o noapte aproape nedormită, am avut și zile alerte în care am mâncat mai puțin. Dar mai puțin mănâncă și cei care sunt în oraș cu treabă și nu-și permit să cumpere sau să mănânce la restaurant. Așteaptă până ajung acasă.

Am resimțit rutina, mâncând cam aceleași alimente. Sunt convins că nici cei săraci nu au multe opțiuni. Am auzit de persoane/familii care mănâncă luni de zile același fel de mâncare.

Am resimțit lipsa fructelor și legumelor proaspete. La 7 lei kg de roșii, nici nu a putut intra în discuție, la bugetul ăsta.
După carne nu pot să spun că m-am perpelit. Este adevărat că pește și fructe de mare aș mânca și la micul-dejun.
Am avut tendința inconștientă să mănânc mai sărat și mai condimentat. Probabil pentru a compensa lipsa din aleimentație a unor substanțe importante. Nici măcar nu mi-am dat seama că mănânc mai sărat. Mi s-a spus la degustarea primei supe de linte: "asta e sărată pe gustul meu, nu pe al tău". Nu mă omor cu sarea în mod normal.

Nu mi-a fost extrem de foame, dar nici nu-s mâncău în general.

De-abia aștept să mănânc fructe, o salată mare cu de toate, lapte, un pește, broccoli (și ceva dulce).

M-am surprins uitându-mă la panouri prin oraș și spunându-mi "nu mi-am permis și asta". Și nici măcar nu mă uitam la cine știe ce. Mă uitam la panouri de supermarket cu oferte de produse aparent banale.

Doar că, deodată, îți dai seama că nimic nu mai e banal, nimic nu mai este un dat. Totul are altă importanță și ai un cu totul alt mod de a vedea viața. O cireașă coaptă e ca o mașină nouă.

Înveți să te bucuri de lucruri mărunte, de care uităm să ne mai bucurăm dacă nu costă sute de euro și dacă nu sunt la modă. Toate aste pălesc atunci când ești sărac. Devine o luptă pentru supraviețuire.
Era să scriu că este o luptă monotonă, dar nu e așa. Este o luptă palpitantă, plină de adrenalină, când poate nu știi ce mănânci mâine sau nu știi cu ce plătești cheltuielile lunare. Sau cu ce îmbraci copilul.

Mâncarea aruncată de țările bogate ar fi de ajuns pentru a hrăni țările sărace. Dar cine să se gândească la asta? Suntem prea preocupați să facem alte cumpărături din care o să aruncăm jumătate. În astea 5 zile eficiența a fost maximă. Nimic nu a fost aruncat, totul a fost folosit. Asta înseamnă să-ți iei doar ce-ți trebuie! Nu tot ce ți se pare că-ți trebuie. Și nu tot ce-ți spun alții că-ți trebuie.

Daca toți cei care pot să facă, ar face ceva și pentru cei nevoiași, alta ar fi situația lor.
Dacă am reușit măcar să fac pe cineva să se gândească la cei care nu-și permit nici să se hrănească așa cum ar trebui, consider că experimentul nu a fost degeaba.
Dacă reușesc să fac pe cineva să doneze măcar o porție de mâncare, experimentul este un succes.

Pentru donații în bani avem la dispoziție organizațiile participante la Live below the line aici. Avem la dispoziție și organizațiile locale care luptă cu sărăcia.
Și avem la dispoziție mulți oameni care nu au ce să mănânce.

Live below the line - ziua 4

Ieri a fost altă zi nebună. Nici nu am mai apucat să fac poze. Nici nu prea am avut la ce.

De dimineață am plecat pe drumuri. Am început în viteză cu clasicele cereale cu iaurt.
Pentru prânz mi-am făcut deja clasicul sendviș cu ou și l-am luat la pachet. Am fost la mare, la un client, și am vrut să mă țin de experiment. Pentru drum mi-am luat o sticlă de apă Țevian, de la robinet.

În mașină se mâncau tot felul de drăcii luate de la benzinării. Eu mai luam câte o gură de apă. :)

La mare am ajuns și la o terasă, unde a trebuit să mă abțin în timp ce oamenii mâncau salate și pizze. Nu a fost foarte greu.

Pe seară am fost într-o vizită și nu am mai apucat să-mi gătesc. Am băgat o felie de pâine la prăjitor și am mâncat-o cu câteva linguri de iaurt.
Având toate astea în vedere, mi-am permis ca în vizită să mănânc câteva alune de pădure, coapte în casă. Yummy!

Azi e ultima zi. Deja cântarul arată mai puțin. Detalii în concluziile de mâine.

Despre live below the line click aici.

Live below the line - ziua 3

Ieri am mâncat și mai puțin.

Am dormit vreo 3 ore noaptea, m-am trezit, am mai muncit puțin și am plecat direct într-o prezentare de pitch.

Deci am sărit peste mic dejun, am luat vreo 2-3 linguri de iaurt, pe fugă.

La prânz am mâncat, în vizită fiind, un ou fript pe două felii de pâine.

Seara am făcut fusilli cu legume și cu busuioc. Iar au ieșit gustoase. Am și donat o parte a porției generoase. 

Visez la fructe și legume.

Despre Live below the line click aici.

Live below the line - ziua 2

Am început dimineața tot cu cereale și iaurt.
La prânz am mâncat un ou la teflon, fără ulei, pe o felie de pâine.

Am trecut repede peste mic-dejun și prânz pentru că de-abia așteptam să ajung la linte.
Din un pumn de linte, o ceapă, un cartof, sare, piper, oregano și coriandru a ieșit o supă decent de bună.
A fost apreciată de încă o gură. Au ieșit chiar două porții. Lângă bol a fost și o felie de pâine integrală.

Am senzația că de mâine o să încep să resimt monotonia, lipsa de opțiuni. Fără să ai bani nu prea îți poți permite diversitate în fiecare zi.

Deja resimt lipsa legumelor și fructelor proaspete. De carne și brânză nu sufăr deloc. Toate astea sunt destul de scumpe încât nu pot intra în meniul de 5 lei pe zi.

Despre Live below the line click aici.

Live below the line - ziua 1

A trecut prima zi. Fără probleme.
E drept că oricum nu sunt un mare mâncău.

Dimineață am mâncat cereale integrale cu iaurt. Am descoperit că iaurtul Sanlacta nu e rău deloc: cremos, gustos și miroase bine.

Pe la ora 2 îmi era foame bine. Poate și din cauza faptului că mănânc regulat mesele zilei. De obicei mănânc pe la ora 1.
Mi-am făcut un sendviș cu omletă dintr-un singur ou și cu două felii mari de pâine făcută în casă. Sare, piper și un pic de busuioc. Yummy! Orice firimitură care cădea din el era recuperată. A fost cam multă pâine totuși.

Seara am gătit.
Penne cu legume. Delicioase și destul de multe.
S-a gustat din ele și au fost lăudate cum că "sunt mai bune decât ce mănânc eu". :)

După prânz și după cină m-am simtit destul de plin și mă gândesc să mai reduc porțiile. O singură felie de pâine și mai puține paste. Dacă o să-mi fie foame - completez după.

Am făcut și mișcare, ca de obicei, nimic mai mult: 10 km alergare după care exerciții la aparatele din parc. Nu e nimic deosebit, ba chiar e ca în viață. Și oamenii sărmani muncesc de dimineață până seara, deci au consum mare. Nu prea am văzut sărmani grași.

Să nu uit, am băut apă de la robinet. Încă nu am murit și nici nu o să mor de la ea în curând.

Ziua 1 - over.

UPDATE: Mâncarea de azi a ieșit la maxim 4 lei, la un calcul sumar.

Live below the line - cumpărăturile

Așa arată cumpărăturile pentru cele 5 zile. Începi să vezi altfel rafturile supermarketului când bugetul este foarte limitat.

Privirea stă mai mult în partea de jos unde sunt produsele mai ieftine. La nivelul ochilor sunt cele de brand.

Ai tot timpul calcule în cap, să te încadrezi în sumă. Faci calcule și pe zile: pentru câte zile îmi ajunge mâncarea asta, cum o combin, în ce zile mănânc ce.

Am încercat să stau pe partea cât mai sănătoasă. M-am ferit să mă înfig în pate, în icre și în alte bazaconii. 
Cu ce m-am ales: cereale vrac, iaurt la găleată, linte roșie vrac, legume congelate vrac, un amestec Yammix să fac în casă pâine integrală cu cereale, ouă, cartofi, ceapă, fusilli și penne.
Total = 25 de lei.

Mâine detaliez meniul primei zile.

Pentru cine nu a citit despre Live below the line - click aici.

Live below the line - cum să trăiești cu 5 lei pe zi

Live below the line este o campanie anuală împotriva sărăciei, care îi provoacă pe participanți să trăiască la limita acesteia pentru cinci zile.
Scopul campaniei este de a crea notorietate, făcându-i pe oameni să înțeleagă mai bine ce înseamnă să fii sărac. Asta în condițiile în care 1.4 miliarde de oameni trăiesc cu 1.5 dolari pe zi. Este standardul mondial pentru sărăcie.

Și ăsta este doar un exercițiu, care unora li se pare imposibil de realizat. Dar cei 1.4 miliarde de oameni trebuie să acopere toate aspectele vieții din cei 1.5$ pe zi: mâncare, apă, casă, transport, sănătate, educație.
Prea multe de făcut din atât de puțin.

Anul trecut au participat 15.000 de oameni. Anul ăsta sunt așteptați 20.000.

Eu sunt unul dintre ei.

De azi, pentru 5 zile, o să mănânc cu 5 lei pe zi. Poate părea imposibil, nu? Nu este deloc.
Pe situl livebelowtheline sunt linkuri către blogurile celor care au participat. Sunt chiar și cărți de bucate cu meniuri de 5 lei pe zi.

Și nu trebuie să vă gândiți la Africa pentru a vă gândi la sărăcie extremă. În România sunt foarte mulți oameni pentru care cei 5 lei reprezintă realitatea zilnică și sunt mai aproape de voi decât credeți.

Încercați și voi "dieta săracului" și încercați să și donați.
Fie pe situl lor, fie unei organizații locale, fie să dați pur și simplu cuiva de mâncare.