Aseară am fost la Teatrul Național.
Nu, nu la demonstrație, ci la o piesă de teatru - Dineu cu proști.
Piesa a fost de excepție, minunată, deosebită, specială. Am râs tare.
Vreau să mă opresc asupra altor aspecte. Cele neplăcute legate de experiența deplasării la teatru.
Am parcat în subteran la Intercontinental și am mers în teatru.
În hol sunt mai multe mese de pe care se vând dulciuri și răcoritoare. Evident la suprapreț, evident fără prețuri afișate, evident fără bon fiscal, evident că te simți în piață la Obor, față în față cu niște băieți care strau cu banii în mână.
Pe scenă a început piesa!
Doar că în sală a început nebunia.
Foarte mulți oameni întârziați. Pentru că, nu-i așa, nu e nicio problemă să deranjezi o sală întreagă ca să ajungi tu la locul tău. Aveai senzația că se fac valuri, ca la stadion, când se ridica un rând întreg. Normal că unii oameni începuseră să-i apostrofeze pe întârziați și nu prea mai puteai să fii atent la piesă. Chiar și actorii s-au întors la un moment dat și s-au uitat după unii care alergau prin fața scenei. Superb!
După asta a început nebunia șușotelilor. Mare parte a celor din sală nu știu cum e să fii la treatru! Din toate părțile se auzeau șușoteli legate sau nu de piesă. Aveai senzația că ești în școala generală, în cea mai plictisitoare oră. Cred că au început să facă și la teatru ce fac la film, unde se vorbește în gura mare. Nu mai contează că mai sunt și alții în sală.
Printre șușoteli se mai auzea câte un telefon. O doamnă chiar a dat pe speaker în vartejul încercărilor de a opri nenorocita de sonerie.
Se mai și aprindeau ecranele telefoanelor pe perioade lungi de timp. Evident, era imperios ca acei oameni să trimită atunci un mail sau sms. Ocupați sau needucați în spiritul unui spectacol?
Mai pomenesc și că un sfer de sală tușea și își sufla nasul. Din păcate nu prea ai ce sa faci la asta. E sezon cu viroze. Poate să iei un antitusiv înainte.
După 5 ore de aplauze am coborât în parcare. Era sinistru! Evident că toți blambecii și-au luat mașinile și le-au oprit pe avarie lângă automatele de plată, blocând ieșirile din parcare. Și era coadă mare. Era tot o claxonare și o înjurătură.
Am avut și eu un episod în care l-am educat pe unul care nu se dădea la o parte că "are om la coadă". I-am explicat că mai întâi se stă la coadă, se plătește parcarea și de-abia după aia se ia mașina. Și în felul ăla va fi o ieșire fluidă. S-a dat la o parte bombănind. De unde vin oamenii ăștia? Or fi obișnuiți să parcheze pe câmp și nu știu regulile unei parcări cu plată? Ar trebui să citească pe pereți, pentru că scrie peste tot. Sau poate sunt analfabeți. Sau poate doar nesimțiți.
La ieșire este și un om care ajută la introducerea cartelelor în aparatul care ridică bariera. Asta tot din cauza celor care nu înțeleg cum se bagă amărâta de cartelă sau nu știu să parcheze aproape de aparat.
Acest om a spus o vorbă mare când l-am întrebat de ce nu le explică ăstora cum se plătește și cum se iese dintr-o parcare.
A spus, râzând amar: când îi vad așa îi întreb la piesă au fost.
M-a distrat și a făcut să mai treacă iritarea.
Haideți la teatru, că putem!
Posts
