Post Scanus captivus

Trebuia să primesc rapid un act din alt oraș. Cum persoana nu avea scanner, am mers la oficiul poștal de lângă mine să văd care ar fi variantele. Eventual să întreb de un număr de fax. În timp ce stăteam la rând am văzut un poster mare care zicea despre Post Scan. Un serviciu de scanare în oficii și trimitere pe email. Mi s-a părut perfect.

Am ajuns la ghișeu și a urmat o conversație:
- Bună ziua. Serviciul Post Scan este implementat în toate ofiicle poștale din țară?
- Hă? Ce serviciu?
- Post Scan
- (ea, întrebând o colegă) Ce e ăla?
- (eu) Aveți un poster mare aici, chiar în stânga biroului.
- (scoate capul pe gaura tăiată-n geam și se uită nedumerită) A, ăla! (către colegă) Cum e serviciul ăla?
- (eu) Se scanează și se trimite pe email. Sunt curios dacă este în toată țara.
- (ea, către colegă) Știi ceva de asta?
- (mai apare un coleg) La noi nu merge scannerul, deci... (ridică din umeri)

Se adunaseră vreo patru persoane și se minunau de grozăviile de care întrebam eu.
Până la urmă pleacă una în spate să o întrebe pe Daniela.

Vine înapoi plină de glorie: Nu știm, întrebați la ghișeul 1.

La ghișeul 1 erau niște doamne care au căscat ochii, speriate, când am întrebat de serviciu. S-au liniștit când au înțeles că nu ele trebuie să presteze. Mi-au spus că este în toată țara.

(puțin mai târziu) Am comunicat informația și persoana a plecat către oficiu. A rugat-o pe o duduie să scaneze actul și să-l trimită la o adresă de email. N-a fost simplu.

A ridicat capacul, a pus actul, a apăsat pe ceva, a apăsat pe ceva și pe calculator, după care spune descumpănită: nu merge. Persoana insistă și mai vine o funcționară. O întreabă pe prima de ce nu merge, pe ce a apăsat samd. Tot nu mergea.

A venit și o a treia tocătoare de frunză care a încercat și ea. Cum nu mergea, a scos un caiet pe care își notase pașii care trebuie urmați. După chinuri penibile au reușit.

Culmea, documentul a și ajuns în mailul meu.

Așa începe, sau se încheie, aventura unui nou serviciu de la Poșta Română. Aer de modernitate.

Adresa de mail la facebook

Ii stiu pe unii care stau acum cu testiculele pe o nicovala si lucreaza la ele cu tot felul de instrumente ascutite, grele, inrosite-n foc, taietoare, aschietoare sau percutante.

Ei sunt domnii de la American Farming Bureau. Nu, n-a fost nicio calamitate care le-a compromis culturile. Nici nu li s-a taiat subventia de la stat, primesc in continuare motorina ieftina si aratul merge brici.

Motivul de autoflagelare testiculara il simt in zona vanzarii domeniului lor de internet, fb.com.

L-au vandut unui domn oarecare, care nu era chiar oarecare. Era intermediarul facebook. Acum, cand le-a spus cineva cati bani ar fi putut sa ia, deja vorbesc mai subtire si nu mai sunt fericiti ca si-au luat domeniul fb.org.

Lasa ca or sa primeasca primii adresele, sa poata comunica trendy cu ceilalti colegi de la Eunucii Anonimi. Sau vor fi simpatice personaje in mizeria aia de FarmVille.

Nu banii aduc fericirea

Totul tine de motivatie, si de mandrie, si de independenta. Banii, parca ar merge, dar nu ei fac rotitele sa se invarta.

Saptamana - 4 zile

Autoritatile din Utah si-au dat seama de cursul normal al lucrurilor.
Au decretat vinerea zi libera. Se munceste in rest 10 ore in loc de 8.

Vinerea or sa mai fie deschise magazinele de bauturi(sic!), colegii, tribunale si cabinete veterinare. Chiar, spitalele nu?

Cica fac asta pentru economie de carburant si energie electrica. Se estimeaza ca vor economisi 3 mil pe fiecare vineri.

Eu sunt de acord cu economisirea energiei elctrice. Da, da si a carburantului. As face, in ziua aia, multa economie de vedere, pana la pranz.
E-co-no-mi-e! E-co-no-mi-e!

Ma paste o lene. O fi carnivora?

Si mi-am facut to-do-list-ul. Voila!














Asa-mi vine cateodata. Sunt prea ambitios?

Sa nu dezamagim pasarica

Ea se chinuie, te protejeaza, te scoate din cacao si tu nu faci nimic sa indrepti asta. Si dupa aia te intrebi de ce e dezamagita si pleaca. Un "prieten" clampane din cioc: "Louseur!".

Cum care EA? Barza! :)

Un spot imens.