Ganduri albe

UPDATE: Se vede pe fata mea ca-mi place!



















Pe drumul de intoarcere de la munte am facut poza asta.















Am gasit-o acum si imi dau seama cat de dor mi-e de iarna. De peisajul asta:


















In oras mi-e dor doar de parcul de langa bloc pe care-l vad pe geam.
Dor tare imi e de drumul pana la munte, de tropaiala de clapari pe ciment, de golurile din stomac de a stalpii telecabinei, de linistea de sus, de scartaitul zapezii, de pregatirea de coborare, de vantul din urechi in timp ce cobor, de brazii printre care trec, de gerul care musca din pometi, de muschii care-mi ard pe portiunile abrupte, de norul de zapada de la oprire si de senzatia de invingator de dupa asezarea lui.

Mi-e dor si de foamea de la pranz - pauza de un vin fiert si un sanvis. Mi-e dor si de sfarseala de la sfarsitul zilei cand esti anesteziat. Nu mai e frig, hainele nu mai sunt ude, nici foame parca nu-ti mai e. Dusul fierbinte si lenjeriile uscate si calde. Tresaririle din atipire cand faci cristiane.

Si inc-o zi.

.

In piscina cu vedere la zapada

Am fost la munte. Sala, sauna, jacuzzi, piscina, restaurant libanez. 5 stele. Mult frumos.
Totul curat, dichisit, de buna calitate. Oamenii primitori, discreti si plini de solicitudine. Si cu multa initiativa: sa va mai aducem, puteti merge si acolo, aveti acces si acolo, puteti sa mai faceti si aia, va recomadam si cealalta.












Din sala de forta vedeai piscina. Din piscina vedeai muntii cu zapada. Gresie incalzita, muzica de chill out, halate pufoase si spuma multa in jacuzzi.

A fost o experienta aproape de Nirvana. Unde mai pui ca a inceput sa si ninga a la Petre Ispirescu.

E superb, nu e scump si e muuuult mai bine decat sa freci menta in Bucuresti la cafenele si in trafic.