La Fratelli canta dinozauri

Sambata seara. Muzica destul de buna, ne hahaiam. Deodata apare unul pe scena care ne spune ceva despre o surpriza. Care consta in muzica live. Cin' sa fie? Aflarea numelor a adus, intr-adevar, surpriza. Auuureeeliiiiaaan Teemisaaaaan! What? Daaaaniiieeeeel Iooordaaachioaaaieeee! Pardon? Mihaaaai Constaaantiineesscuuu! Astia glumesc? Cica o seara de aducere aminte. Ce sa ne aducema aminte? Ca nu de-aia am venit. Drept e ca Temisan arata cam la fel. Iordachioaie era un dezmat al simturilor: chel, cu plete pana la tate, gras, asudat si cu scapari puternice de voce. Pana la Constantinescu nu am mai stat. Nu cred ca el era sarea si piperul: Iubiiti si cainii vagabooonzi! :))
Il tot laudau pe un compozitor - George Natsis - care canta la clape. Ma simteam la Mamaia '93: muzica - Cornel Fugaru, versurile - Andreea Andrei.

Can am plecat noi era buluc la usa. Cred ca au vrut o seara altfel. Si au reusit o faca asa. Adica cu mai putina lume. Poate vor ca targetul lor sa creasca in varsta. E si asta o strategie.

.