Unde dai si unde crapa (partea a treia)

Si am intrat in Grecia. Noapte, ploaie. Autostrada goala. Nu cred ca am mai vazut vreodata autostrazi mai goale. Cu toate ca era ora 2.
In spatele nostru apare o masina. Nu ne-am mai simtit singuri. Mai ales dupa vreo 2 km cand a pornit girofarurile. Asa deci, ne panditi! Tragem pe dreapta si apuc sa arunc detectorul de radar sub scaun, exact inainte de a ajunge nenea la geam. A fost cea mai tensionata intalnire cu politistii pe care am avut-o vreodata. Vazusem la tv un documentar ca, de cand i-au tot impuscat baietii, s-a dat o noua lege ca doi politisti sa vina la masina pe fiecare parte si unul sa stea in spate cu mana pe pistol. E, la noi erau numai doi. Malaci. Tunsi aproape de zero. Aplecati amenintatori spre masina cu mana pe pistol, incruntati de la picaturile de ploaie care explodau cand picau pe craniile aproape goale. Ne-am simtit un pic raufacatori. Era o scena cam de SinCity, filmul.
Ce-au avut de spus: Passport! How many pipol? Where you go? Si au mers in spatele masinii cu buletinele noastre. S-au intors: Have a nice trip!
Hopa! Au stiut sa fie si politicosi. Dupa vreo 20 de km alta patrula. De data asta era cel din dreapta cu mana pe pistol. Iar s-au dus in spate si iar ne-au urat drum bun. Pfiu!

Ne enerva un pic ploaia, pe alocuri extrem de torentiala. Ca doar de ea fugisem din Romania. Am ajuns la Alexandropolis pe la 4. Un oras linistit cu case albe, balcoane mari si marchize. Nu mai ploua si nu era nimeni pe strada. Gaseste tu hotel! Dupa o tura prin centru am gasit vreo 5 ametiti la o patiserie nonstop care ne-au dat cateva directii spre hoteluri. Unul dintre ei a si intins farfuria cu placinta intru degustare. Am luat cate ceva din galantare si am plecat. Prin centru erau doar cateva hoteluri destul de scumpe. Unul care era mai decent la bani arata rau. Am plecat spre iesirea din oras unde auziesm ca sunt mai multe. Si erau. Am intreta in vreo 3 si ne-am hotarat. Hotel Baobab. Pe net vad ca zice 2 stele. In poza de mai jos o sa vedeti ca arata foarte bine. Parea de cel putin 3. Si avea vedere la insula de 1600 de metri ce tasnea din mare.

















Ne-a spus 50 si 40 de euro pentru 2 camere. Dupa ce le-am vazut, si am fost de acord sa le luam, mi-a spus ca pe pe cea de 40 mi-o da cu 35. Si asta in conditiile in care pretul de lista era 65 si 75. Deci doua randuri de reduceri dintre care unul dupa ce am zis ca le luam. Ca la noi. :))

De dimineata am plecat pe directia Kamotini - Kavala - Salonic pe coasta si prin vai enorme cu plantatii de maslini si unde galbenul uscat al terenurilor agricole dadea perfect cu verdele copacilor, unii chiar infloriti. Peste tot sunt troite in forma de biserici miniaturale in care se pot aprinde lumanari.

















Din loc in loc era cate un munte de 2000 de metri.

















Si asta de langa mare. Fara DN1, fara aglomeratie si fara serpentine pana la el.
Am trecut si prin Komotini unde puteam fi de ieri daca era punct de trecere a frontierei acolo.
Dupa inca vreo 100 de km am ajuns in Kavala.

















Orasel de coasta caruia i se mai spune si Micul Monte Carlo. Si uite de ce, asa arata in zilele lui bune:

















Are apeduct, cetate, strazi inguste si aproape toate in panta, aceleasi case cu terase si marchize, oameni relaxati si spatii verzi cu palmieri la tot pasul.

















Oamenii erau atat de relaxati incat faceau tot felul de dracii in trafic fara sa fie niciun pericol. Erau numai masini din clasa mica si scutere. Si se trecea de pe o banda pe alta fara semnalizare, se trecea incet pe rosu si toate astea intr-o miscare foarte fluida, fara bruscari de volan, claxoane, accidente si nervi. Ciudat. Poate de-aia nu am vazut deloc politie.
Am parcat intr-un loc in care anumite intervale din zi erau gratuite. Am nimerit chiar intr-unul din ele. Nu ne-au lasat sa platim.
Am facut plimbare si am intrat intr-un loc unde se manca gyros. Cand am cerut, baiatul ne-a intrebat Bulgaria? I-am spus ca Romania si, scarpinandu-se in cap, ne-a spus: Aaaa! Rapid, Steaua. Me - Panathinaikos. Am zambit politicosi si am mai facut un pic de conversatie fara sa avem habar de fotbal. L-am rugat sa ne faca gyros asa cum ii place lui. A iesit bine si a mers cu Fanta Verdia (de mere). Yum-yum!

Cu promisiunea tacuta de a mai ajunge in Kavala, am plecat spre Salonic. Care nu ne-a prea impresionat. E un fel de Constanta. Oras-port mare si aglomerat. Am facut vreo ora pana pe faleza care se vede cam asa:















Vazuta de pe turnul asta:





















La parterul blocurilor sunt numai terase. Ne-am asezat la una cu multe dulciuri. Nu au vrut sa ne ia 10 lei pe o apa(ca in Dorobanti) si ne-au adus o carafa de apa cu gheata odata cu meniurile.
E drept ca in Dorobanti ar fi in stare romanasii sa stea 3 ore numai cu carafa de apa in fata si sa plece salutand prietenos.
Dupa dulciuri grozave am facut o plimbare si am pecat spre autostrada. Mai aveam vreo 700 de km pana acasa. Trebuia sa mai si oprim sa schimbam niste becuri care s-au ars brusc: fasa scurta din dreapta si pozitiile pe spate. Se facea noapte in curand. Inca o suta si ceva de km si am intrat in Bulgaria ca prin branza. Nici nu s-au uitat la buletine.

In Sofia ne-am ratacit un pic si un taximetrist care a zis ca vorbeste engleza turuia in bulgarata ce trebuie sa facem. Am zis thank you si l-am lasat vorbind. Ne-am descurcat si am iesit pe autostrada spre Ruse. Chiar acolo, politia. Ne-am dat seama ca durerea lui era vigneta. Cand a auzit ca avem nu a mai asteptat si ne-a urat drum bun. Deci am facut bine ca am luat-o.
Inainte de Ruse am mai facut un ocol din cauza de drum in lucru. Sa nu uit: de data asta am mers mai mult prin Bulgaria si mi-am confirmat, inca o data, ca sunt mai sus decat noi. De la turism la infrastructura.

Dupa 60 de km eram acasa. Minune, as putea spune, gandindu-ma la masina cu care am fost. Sa va explic: cauciucuri de iarna fara presiune facuta, stergatoarele de parbriz erau praf (si nu am gasit sa le schimbam in trei tari), fara apa la tasnitoarele de parbriz, cloncaneli serioase pe dedesubt, becurile proiectoarelor de ceata arse de la inceput, trei becuri care s-au ars pe drum, lovita in fata si in spate, roata de rezerva era "dar nu stiu daca am antifurtul", fara casco si - mai grav - fara rca. In ciuda acestor neajunsuri nu ne-a lasat si a consumat un marunt 5,4 %.

Ce mi-a placut cel mai mult in toata calatoria asta? Neprevazutul si spontanul. Cand am plecat la 2 mai habar nu aveam ca o sa ajungem in Grecia. Deja am vorbit sa mai facem de-astea. Va tin la curent. Asta e harta cu tot traseul prin Bulgaria, Grecia si iar Bulgaria.

Unde dai si unde crapa (partea a doua)

Azi - Bulgaria.
Fugiram de ploaie spre sud. Spre Balcic.
Surpriza! Si acolo ploua. Hai in Grecia!
In 5 minute ne-am lamurit si am plecat tot spre sud. La gretzili.
Dupa cativa km ne-am dat seama ca unul dintre telefoane, care nu avea roaming, trebuia divertat pe altul. Era imperios sa facem asta. Ne-am intors pana aproape de granita cu Romania unde era semnal Orange. Si-au divertat telefoanele intre ei si am pornit, din nou, la vale.

Am cumparat harti, ne-am transformat in navigatori, si am stabilit traseul: Varna - Burgas - Stara Zagora - Haskovo - Kurdjali si peste munti, in Grecia, la Komotini. Ni s-a parut cel mai direct. Si asa a fost.
De la Varna, prin ploaie intermitenta, vedeam zone colinare cu vii ce pareau nesfarsite, zone rezidentiale de mari fite si statiuni sa ne ia ochii. Cel mai mult a sarit in fata Nessebar. Cu peninsula ei pe care e orasul vechi inconjurat de apa verzuie. Trebuie sa ajung si acolo.
De la Burgas am lasat marea in spate si am plecat spre Stara Zagora haituiti de noapte.
Am avut parte de bajbaieli si opriri la benzinarii pentru rontaieli, ape, dulciuri si vesnica intrebare "aveti stergatoare cu un sistem de prindere mai deosebit pentru peugeot 307?"(nu am fost cu masina mea la dorinta celorlalti participanti la calatorie). Stergatoarele erau varza si nu se vedea aproape nimic. Cand era apa pe parbriz te uitai ca printr-o lupa diforma. Nu, nu avea NIMENI asemenea stergatoare. Si asta in 3 (trei) tari - Romania, Bulgaria si Grecia. tari astia de la Peugeot. Ca sa nu mai zic ca ne sarea inima ca ei dadeau din cap ca DA cand ii intrebam. Numai ca la ei inseamna NU.

Sa revenim. De la Stara Zagora am luat-o direct spre sud incantati ca nu mai e asa de mult. Am trecut de Haskovo, Kurdjali si am ajuns la Momchilgrad. Nu va inchipuiti ca a fost usor. Unele semnalizari de directii erau praf. Si nereflectorizante.
De la Momchilgrad mai erau 50 de km pana in Grecia. Eram veseli si dornici sa ajungem. Deodata am izbucnit in rasete isterice: pe directia asta nu era punct de trecere a frontierei, cu toate ca era drum peste munti. Ne-a explicat din maini un tanar, care spunea ca stie engleza, ca trebuie sa ne intoarcem la Haskovo si sa facem dreapta spre Turcia. Si e un punct de trecere care se cheama Svilengrad. Si trecem in Grecia.

Cat a inseamnat ocolul asta? In loc sa mai fie 50 de km pana la Kamotini, au mai fost 400 de km. Nu ne face pe noi o distanta! Am facut cale intoarsa spre vama aproape comuna bulgaro-greco-turca. Grecia intra acolo cu o fasie ingusta intre celelalte doua tari. Atasez o harta in care se vede traseul din Bulgaria spre Grecia, venind din dreapta sus pana ne-am blocat mai jos de Haskovo si am facut ocolul minunat. Maine si restul hartii.






















Si ploaie, si noapte, si veselie, si oboseala. Dupa mai multe "stai!", marsarier si luat drumul in directia cealalta, am ajuns la vama. Grecii ne-au controlat buletinele din cuseta localizata la inca o banda auto distanta. Am fi putut sa fim vreo 6 in masina. Si nici nu au fost foarte pretenosi. Poate de la ploaie. Sau pentru ca si noi suntem in EU.

Dupa bariera simteam deja miros de maslini, mare si gyros. Nu era realitatea. Afara era doar ploaie torentiala in rafale. Si noapte. Si inca 170 de km pana la primul oras de pe malul mediteranei - Alexandroupolis.

Maine va spun despre amenintatorii politisti greci cu mana pe pistol, relief sublim, mancare, orase si sosele de coasta si reduceri masive la hotel.