Revolutia de acadea

Ma tot bate gandul sa inventez ceva.

Ceva banal. Ceva ce ar trebui tuturor si e ieftin. Normal ca nu ma gandesc la bani. Ma gandesc sa fiu de ajutor planetei si ganganiilor ce o populeaza. Si animalelor. Si plantelor. Si insectelor. Si pasarilor.

Pacat ca inaintea mea au fost altii mai destepti care au inventat apa calda, pana de cauciuc, florile de gheata, gaura de la covrig si alte multe si marete nascociri.

De dimineata m-am trezit luminat. La propriu. De lumina. Si mi-am adus aminte de ea. De dorinta mea.














Cea mai mare dorinta a mea este sa inventez becul care face noapte. Cum adica sunt tampit? De ce nu? Nu de ce sa nu fiu tampit, ci de ce sa nu se poata.

Ar fi de mare folos. In industrie, cand te chinui sa faci o camera obscura pentru a nu strica ceva sau pentru a observa ceva. In viata de zi cu zi, cand prietena spune, la inceput, ca o inhiba lumina. Pac! Un buton si gata. In zootehnie, sa calmezi vitele. Acasa nu ti-ar mai trebui husa pentru cusca papagalilor. Ai stinge lumina. Aprinzand becul care face noapte.

Si ce-i asa de greu? Pana la urma sunt doar fotoni. Ce ar trebui imprastiati. Sa fie si ei mai imprastiati. Mai dezorganizati.

Sa se faca noapte!

Idei?