Muntele va fi rosu

O plimbare de o zi la inceput de toamna. Cand vara nu se dadea dusa si ne arunca printre ultimele vapai.
7:30 - plecare din Bucuresti pe ruta Ploiesti - Valeni - Cheia - Cabana Muntele Rosu
8:00 - pauza de cafea la mecul lui donald. la mine a fost pauza de fresh

Dupa ce am intrat in Cheia, am iesit. Ca era gresit. Am continuat pe langa ea pana am ajuns la un indicator care arata la dreapta: Cabana Muntele Rosu - 3km

Pana acolo am mers pe unul dintre cele mai praf drumuri din viata mea. Cu 5-10 la ora.
Cand s-au terminat haroapele ne-am trezit pe un platou verde, cu ceva focuri de indieni pe el, cu multe masini in parcare, cateva cabane, un izvor si multi munti in directia in sus.

Am mancat un sandvis, am luat apa si am pornit. De undeva, de jos, plecasem.



















Si incolo ne indreptam.




















Sus am avut o surpriza. In locul padurii de molid a crescut o padure de afine, ce se intindea pe 3 munti, pana la orizont.




















Asa aratam. Cu buzele albastre de afine. Si asa arata masivul Ciucas dimpreuna cu Cabana Ciucas. O sa ajung si acolo. Curand.
























Printre afine am deranjat lumea. Lumea insectelor. Doua lacuste care faceau dragoste. El, mai mic, suit peste ea. Si asa stateau, fund in fund, lacustica, lacustel.



















Cativa pasi mai incolo era un domn intrigat de voyeurismul nostru. S-a suit intre degetele mele si m-a certat. Cu ochii bulbucati si antenele agitate.




















Mi-a placut mult varful asta. Jumatate verde, cu triunghiuri indreptate-n sus si jumatate roscat-maroniu cu bobite afinii din loc in loc. Cred ca molizii incercau sa treaca dincolo. Iscoadele, 6-7 la numar, erau deja dincolo, adanc infiltrate.

















As vrea sa mai ajung odata cand Muntele Rosu isi poarta numele cu mandrie. Atunci cand bujorii de munte(rododendronii) explodeaza si arata cam asa. Roz-rosu, tot aia e.